Beyond the limits – Dincolo de limite

Paradise Story

Beyond the limits – Dincolo de limite

Exista o limita de care nu putem trece?…si daca da…de ce?…cine ne impune limita asta? Sunt intrebari de care ne lovim in fiecare zi si de multe ori, pentru ca asa este “ normal”, zicem, “asa trebuie sa fie”. Limita este in noi insine… noi singuri ne impunem asta…Dincolo de limite este ceea ce vreti voi sa fie, sunt alte lumi dar de multe ori nu vrem sa avem capacitatea sa le cunoastem, sa le intelegem. Suntem indoctrinati sa credem ca nu exista nimic dincolo de limite, dar daca priviti atent la tot ceea ce ne inconjoara descoperiti ca nu suntem singuri in univers, poate de aceea, doctrina ne face orbi intr-un univers in care se petrec multe. Dincolo de limite o sa descoperiti adevarul si veti constientiza puterea mintii. De multe ori ne intrebam, cine suntem, ce scop avem, de ce suntem aici… Cum s-au construit piramidele, ce este sfinxul, exista viata dupa moarte, exista omuleti verzi, ce reprezinta babele din masivul bucegi, ce este soarele, exista gauri negre! …sunt doar citeva dintre intrebarile omenirii, la care nu s-a dat nici pana azi un raspuns clar…de ce?…sunt secrete mondiale?…interese?…de ce?…primim raspunsuri de la cineva?…de la specialisti?… Existam dincolo de limite?…
Asadar ramine sa ne deconectam pentru putin timp de ceea ce cunoastem atit de bine (rutina, banal) si sa cautam raspunsuri si in alta parte, in galaxie, in mintea noastra, in fiecare din noi. Vom face o legatura intre tot ceea ce credem ca stim si ceea ce credem ca nu stim si vom prezenta fapte care trec pe linga noi si nu le luam in seama. Nu suntem singuri si asta nu o spun eu, o spun ani de cercetari si semne pe care nu le apreciem. Exista ceva, ce?…avem puterea sa intelegem dincolo de limite!

Ce a fost înainte de aparitia Universului?

Conform teoriei generale a relativitatii, Big Bangul reprezinta Inceputul, marele eveniment in care a aparut nu numai materia ci si spatiu-timpul insusi. Problema este insa ca starea universului in apropierea Big Bangului se presupune a fi fost una de condensare extrema – atat de extrema incat trebuie tinut cont de efectele cuantice. De aceea, teoria lui Einstein a relativitatii generale nu se aplica pana la momentul Big-Bangului. Prin urmare nu poate fi folosita nici pentru a spune ce se intampla sau daca se intampla ceva inainte de acest eveniment. O echipa de cercetatori de la Penn State a facut o serie de calcule folosind ideea de gravitatie cuantica incercand sa ghiceasca ce ar fi existat inainte de Big Bang.

“Teoria generala a relativitatii poate fi folosita pentru a descrie Universul inapoi pana la un anumit punct dincolo de care materia devine atat de densa incat ecuatiile nu mai functioneaza”, spune Abhay Ashtekar, directorul Institutului de Geometrie si Fizica Gravitatiei de la Penn State. “Dincolo de acest moment trebuie sa aplicam uneltele mecanicii cuantice care nu ii erau disponibile lui Einstein.”

Cercetatorii au calculat ca inainte de Big Bang trebuie sa fi existat un univers care se contracta cu o geometrie a spatiu-timpului care era similara cu cea a universului nostru (care in prezent este in expansiune). Pe masura ce fortele gravitationale au facut universul anterior sa colapseze el a ajuns la un punct in care proprietatile cuantice ale spatiu-timpului au facut ca gravitatia sa devina repulsiva – lucru care a cauzat Big Bang-ul.

“Folosind modificari cuantice ale ecuatiilor cosmologice ale lui Einstein am aratat ca in locul unui Big Bang clasic a existat un Bounce cuantic”, spune Ashtekar. “Am fost foarte surprinsi sa descoperim ca a existat un alt univers pre-Big Bang incat am repetat simularile cu diferite valori ale parametrilor timp de cateva luni, insa am descoperit ca scenariul Big Bounce-ului este robust.”

Chiar daca ideea unui alt univers inainte de Big Bang a mai fost propusa, aceasta este o descriere matematica ce stabileste in mod sistematic existenta sa si deduce proprietatile geometriei spatiu-timpului in acel univers.

Echipa de cercetatori a folosit asa numita “loop quantum gravity”, o abordare destul de populara a problemei unificarii teoriei generale a relativitatii cu mecanica cuantica. In aceasta teorie, geometria spatiu-timpului are ea insasi o structura “atomica”, discreta, fiind mai degraba asemenea unei foi de matematica cu patratele decat unei foi albe continue. Conform acestei teorii, continuitatea nu este decat o aproximare care apare din cauza ca distantele si timpii pe care le experimentam noi sunt mult mai mari decat distantele si duratele elementare. Universul pare a fi ca un fel de tesatura facuta din fire foarte fine care devin evidente doar daca ne uitam la ele foarte de aproape. In apropierea Big Bang-ului aceasta structura a “tesaturii” universului devine importanta si este cea care face ca gravitatia sa devina repulsiva.

“Cercetarea noastra presupune un model omogen al universului”, spune Ashtekar. “Cu toate acestea rezultatele obtinute ne fac sa avem incredere in ideile teoriei loop quantum gravity. Vom continua sa rafinam modelul pentru a descrie mai bine universul asa cum il cunoastem si pentru a intelege mai bine caracteristicile cuantice ale gravitatiei.”

Teoria mea este ca UNIVERSUL E FINIT ATAT IN SPATIU CAT SI IN TIMP.

Universul a fost creeat la Big-Bang, s-a extins si inca e in extindere (lucru dovedit). Odata cu aceasta dezvoltare in timp…. formarea stelelor, planetelor, etc…. si s-au format si GAURILE NEGRE (lucru dovedit).

O gaura neagra e un punct de singularitate cu o gravitatie absolut imensa fata de care nici macar lumina nu poate scapa.

Chiar in mijlocul galagiei noastre e o gaura neagra ce absoarbe materie si numai gravitatia acesteia tine toate formatiunile la un loc. Personal cred ca exista o gaura neagra in mijlocul fiecarei galaxii si chiar daca aceea absoarbe sau nu materie in momentul acesta ea isi face rolul de a tine totul la un loc. Dc o gaura neagra nu e vizibila nu inseamna ca nu exista, ea neabsorband materie, respectiv lumina care sa o faca vizibila.

Exista gauri negre care nu au in raza lor de actiune materie si pot fi inerte un timp foarte indelungat dar mai devreme sau mai tarziu datorita faptului ca materia este intr-o continua miscare este practic doar o chestiune de timp pana ce acestea vor manca tot ceea ce exista chiar si alte gauri negre.

Asadar ”la sfarsit” va fi o singura, unica si imensa gaura neagra.

Bun dar atunci veti spune ca universul e intr-o continua expansiune si vi se va parea ilogic ca o gaura neagra sa actioneze asupra unei farame de materie de la capatul universului. Materia nu va fi tot timpul in expansiune ci aceasta se va opri si materia va incepe sa revina spre origini datorita racirii tot mai intense a universului (se va contracta).

Si atunci ce se intampla…. se sfarseste totul? Nu, o luam de la capat, desi cu mai putina materie deoarece sa pierdut o cantitate prin transformarea ei in energie. Acea singura, unica gaura neagra ramasa se va contracta si mai mult pe masura ce temperatura din univers va tinde spre temperatura absoluta si datorita acestui fenomen va avea loc o noua implozie, un nou big-bang.

Gaurile negre sunt modul universului de a se regenera. Bine dar cat timp?

Pai inaintea noastra se pare ca a fost un alt univers lucru demonstrat de niste oameni de stiinta prin calcule fizice si matematice. Se pare ca acestia au folosit teoria relativitatii si alte lucruri demonstrate de Einstein pentru a ”derula timpul inapoi” dar nu a fost de ajuns si au apelat si la un lucru pe care Einstein nu il avea si anume mecanica cuantica.

Asadar inaintea noastra su fost alte universe iar dupa noi vor veni altele, dar datorita pierderii materiei in fiecare ciclu prin arderea iei si transformarea in energie care se pierde putem concluziona ca aceasta regenerare a universului nu va merge la infinit.

Concluzie:

Universul e finit in spatiu deoarece in fiecare ciclu al exitentei sale expansiunea sa are o limita.

Universul e finit in timp deoarece in fiecare ciclu al existentei sale se pierde materie.

PS1 Idei de genul odata oamenii credeau ca pamantul e plat si totul se invarte in jurul pamantului la care se adaoga limitarea acelor oameni de a vedea cum stau cu adevarat lucrurile sunt foarte prost puse langa o situatie in care judecam finitatea sau infinitatea universului. Nu poti spune ca un om care vede universul intr-un fel sau altul e limitat, e opinia fiecaruia si trebuie respectata.

PS2 As dori sa nu se recurga la presupuneri hazardate de genul ”Si daca omul va depasi viteza lumii scapand astfel de atractia gaurilor negre salvandu-se astfel… bla bla bla.” Puneti-va astfel problema ”Si daca o gaura neagra absoarbe lucruri care calatoresc mult mai repede decat viteza luminii?”

PS3 Oamenii nu vor putea in veci sa iasa efectiv din univers deoarece la temperatura absoluta ce ii paste,vor muri instantaneu, asta e zidul de care se va izbi omenirea, cu mentiunea ca aceasta sa ajunga pana acolo.

PS4 Printre lucrurile pe care nu le stim sunt cateva mai interesante:

– Cum s-a intamplat de a ajuns sa se formeze acel punct de singularite de la care a inceput totul? Spun totul pentru ca atunci a inceput si timpul si spatiul notiuni care fara un univers nu isi au rostul.

– Cum s-a format viata? Se zice ca ar fi venit de pe alta planeta pentru ca s-a format foarte repede pe pamant dar asta nu e o explicatie. Dar de acolo de unde a venit cum s-a format ea? E greu de imaginat cum o materie ”moarta” poate prinde viata…

Natura materiei întunecate

Materia întunecată este, în general vorbind, o formă foarte stranie de materie. Deşi are masă, nu interacţionează cu obiectele obişnuite din viaţa de zi cu zi şi trece direct prin corpurile noastre. Fizicienii o numesc întunecată deoarece este invizibilă.

Da, ştim că există. Din cauză că materia întunecată are masă, ea exercită şi o atracţie gravitaţională. Materia întunecată permite galaxiilor şi grupurilor de galaxii să se dezvolte şi să rămână împreună. Dacă nu ar exista materia întunecată, galaxia noastră nu ar exista aşa cum o ştim noi şi civilizaţia umană nu s-ar mai fi dezvoltat.

Materia întunecată este de cinci ori mai numeroasă decât celelate forme de materie descoperite până acum. După cum spunea şi cosmologistul Sean Carroll, ”cea mai mare parte din Univers nici nu îşi pune problema să interacţioneze cu tine”.

Orice ar fi materia întunecată, ea nu este constituită din nici o particulă din cele ce au fost deja detectate în experimente. Materia întunecată poate avea, la un nivel subatomic, interacţiuni foarte slabe cu materia normală, dar fizicienii nu au reuşit încă să observe aceste interacţiuni.

Diverse experimente din întreaga lume încearcă să detecteze şi să studieze particulele materiei întunecate în diverse moduri directe. Acceleratoare precum Large Hadron Collider ar putea crea particule de materie întunecată.

În general oamenii de ştiinţă culeg informaţii despre Univers prin intermediul radiaţiei (adică lumină) care vine din Cosmos. Lumina pe care care o captăm este sub forma de emisii de unde radio, de raţiaţii infraroşii, de lumină vizibilă, de radiaţii ultraviolete, de radiaţii X şi de radiaţii gama. Dar dacă există în Univers şi materie care nu străluceşte (radiază)? Cum am putea noi şti că ea există? Cum am putea spune în ce cantitate se găseşte? Cum aflăm ce este de fapt?

Asemenea materie se numeşte “materie întunecată” şi astronomii cred că marea parte de materia din Univers se găseşte sub această formă. Este materie care nu emite suficientă lumină ca să o detectăm în mod direct.  Totuşi, există o varietate de moduri prin care îi putem detecta prezenţa în mod indirect. Cea mai comună metodă implică faptul că materia întunecată exercită o atracţie gravitaţională asupra luminii şi asupra surselor de lumină pe care le putem vedea. Din efectele gravitaţionale “în plus” pe care le detectăm putem deduce ce masă trebuie să fie prezentă acolo.

Imaginea de alături arată unul dintre  moduri în care această estimare a masei este facută. Sunt două imagini suprapuse a clusterului de galaxii Coma. Cu roşu sunt reprezentate  radiaţiile X detectate şi înregistrate de satelitul Einstein.Cu albastru-verzui este reprezentată lumina vizibilă observată cu Palomar Sky Survey ( telescoape aflate pe solulu terestru). Oamenii de ştiinţă au folosit aceste observaţii pentru a  determin cât de mare este gravitaţia necesară să ţină masele din imagine toate la un loc. În mod surprinzător, nu este nici pe departe destulă materie să poată explica gravitaţia presupusă existentă. Cumva, există “masă nedetectată”. Ce ar putea fi aceasta de fapt?

Tipul de materie cu care ne întâlnim zilnic este alcătuită din atomi, care sunt formaţi la rândul lor  din protoni, neutroni şi electroni. Ne referim la acest tip de materie ca fiind “barionică”. Materia întunecată este oare facută tot din materie barionică? Sau este ceva diferit… un fel de materie nouă, exotică, pe care am numi-o nebarionică?

Deocamdată se pare că există ambele tipuri (barionică şi nebarionică) de materie întunecată. O parte poate fi alcătuită din materie obişnuită (barionică), care însă nu emite prea multă lumină. Obiecte astronomice precum stelele de tip pitică maro ar veni  în această categorie. Alt tip de materie întunecată ar putea fi alcătuită din particule subatomice care nu sunt deloc parte din materia  “normală”. Dacă aceste particule minuscule sunt în număr mare, ar putea alcătui mare parte din materia întunecată care credem că există.

Dacă este adevărat, atunci mare parte din materia din Univers este de o formă misterioasă, pe care încă nu o putem identifica.

1. Barion – particule subatomice cu număr barionic 1, de obicei alcatuită din 3 cuarci (ex: protonul şi neutronul)

2. Pitică maro – tip de stea care nu are destulă masă să intreţină procesul de fuziune nucleară a hidrogenului, avândaşadar  luminozitate şi  masă relativ redusă.

Energia întunecată

Energia întunecată este cel mai ciudat şi cel mai abundent lucru din Univers. Ea cauzează expansiunea accelerată a Universului, iar destinul Universului este în mâinile sale. Cu toate acestea, nu ştim multe despre energia întunecată.

Energia întunecată este peste tot şi este extrem de rarefiată (un metru cub de energie întunecată conţine la fel de puţină energie ca un atom de hidrogen) şi nu este constituită din particule. Energia întunecată e ca un mediu continuu, extraordinar de elastic. Elasticitatea ei duce la trăsătura ei cea mai spectaculoasă şi totodată cea mai definitorie: gravitatia ei respinge în loc să atragă. Pentru primii nouă miliarde de ani dupa Big Bang, atracţia gravitaţională a materiei a cauzat încetinirea expansiunii Universului. Însă acum cinci miliarde de ani forţa de respingere gravitaţională a energiei întunecate a învins atracţia gravitaţională, ducând la Universul aflat în expansiune accelerată.

Desluşirea tainelor energiei întunecate este printre primele chestiuni pe lista de priorităţi atât a astronomilor, cât şi a fizicienilor. Pe parcursul urmatorilor 20 de ani, telescoapele de pe Pământ şi din spaţiu vor releva noi informaţii despre energia întunecată şi probabil vor aduce şi câteva surprize. Eu una cred că energia întunecată este cel mai profund mister din tot domeniul ştiinţific a cărui rezolvare va duce la progrese în altă parte, de la înţelegerea începutului Universului până la realizarea de progrese în teoria corzilor.

Materia întunecată şi energia întunecată

Oamenii de ştiinţă cunosc multe despre cei 4% din Univers care sunt constituiţi materie obişnuită, vizibilă, precum cea care formează oamenii şi planetele, Pământul şi Soarele. Insă restul de 96% din Universrămâne un mister. Ceea ce constituie o combinaţie de materie nedescoperită şi energie cosmică, denumite materie întunecată şi energie neagră, constituie una dintre cele mai mari intrebări ale ştiinţei moderne. Cercetătorii ştiu însă unde ar putea gasi răspunsul. De aceea, astrofizicianul Rocky Kolb, de la universitatea din Chicago, şi Joe Lykken, teoretician în fizica particulelor la laboratorul Fermilab, vor explica într-o conferinţă săptămâna viitoare în Washington, DC, SUA, cum acceleratoarele de particule, sateliţii, telescoapele din sateliţi şi detectoarele subterane sunt pe cale să arunce o rază de lumină asupra materiei întunecate şi a enegiei întunecate.

Explicarea  misterului materiei şi energiei întunecate ar putea deschide uşa către un mod complet nou de a înţelege Universul nostru. „Materia întunecată şi energia  întunecată  sunt cele mai importante teme din toată ştiinţa”, afirmă cosmologul Michael Turner, care va fi moderatorul conferinţei. Anul trecut, la Smithsonian, Turner a fost moderatorul unei alte conferinţe, una despre teoria corzilor, unul dintre cele mai controversate concepte din fizica particulelor în prezent. Turner, de la universitatea din Chicago, este renumit prin faptul că îi împinge pe susţinătorii teoriilor în afara zonei lor de comfort, cu întrebări provocatoare. „Este un adevărat maestru”, spune Melody Curtis, coodonatorul senior pentru asociaţia Smithsonian. „El scoate tot ce este mai bun în oameni”.

Conferinţa va fi susţinută  mercuri, 24 septembrie, la ora 7 p.m, la Muzeul Naţional de istorie naturală Smithsonian din Washington, DC. Taxa de intrare este de 20 dolari.

Materia întunecată

Oamenii de ştiinţă au găsit primele dovezi ale existenţei materiei întunecate în 1935. Ei au formulat ipoteza cum că  îngramadiri de materie întunecată au creat scenariul pentru galaxiile individuale, menţinându-le împreună, în timp ce planetele şi stelele se formau.

Energia întunecată

Cu aproximativ 10 ani în urmă, oamenii de ştiinţă au descoperit că o forţă de sens opus împingea Universul, extinzându-i marginile într-un ritm din ce în ce mai alert (n.t. S-a descoperit că Universul este în o expansiune accelerată). Aceasta putea fi cauzată de energia neagră, afirma Turner.

Materia şi energia întunecată comparate

El spune că: „ Materia întunecată şi energia întunecată  sunt cei doi titani întunecaţi care au controlat evoluţia Universului”. Ca şi energia neagră, materia întunecată a scăpat detectării directe, până acum. In afară de aceasta, cele doua par să nu aibă multe în comun. „Materia întunecată este distribuită în mod inegal în Univers”, afirmă Lykken. „Pe de altă parte, energia întunecată, dacă într-adevăr există, este distribuită în mod egal prin tot Universul. Deci există tot atât de multă energie întunecată   în acest birou, câtă există şi într-un cub de aceeaşi marime, aflat în spaţiul intergalactic.”

Gravitaţia energiei neagre nu atrage. In schimb, ea inspiră repulsie, asemeni băieţilor şi fetelor la un dans în şcoala generală. Deci se împrăştie cât mai departe în Univers. Asta nu înseamnă ca galaxia noastră se va destrăma în viitorul apropiat, spune Turner. „In galaxia noastră, energia neagră este depaşită numeric de materia întunecată.” Dar înţelegerea energiei negre ar putea să ne dea o noua viziune asupra viitorului Universului.

Cum se studiază materia şi energia întunecată?

In zilele noastre, folosind diferite unelte de cercetare în cele trei frontiere ale fizicii particulelor, cercetatorii lucrează împreună pentru a răspunde la întrebări despre antimaterie şi despre energia neagră.

Pentru a descoperi cum s-a format Universul, oamenii de ştiintă folosesc acceleratoare de particule, precum LHC în apropiere de Geneva, Elveţia, pentru a reproduce energii şi temperaturi care existau imediat după Big Bang. Din cauză ca LHC va produce energii de şapte ori mai mari decât ale oricărui accelerator de particule înaintea lui, cercetătorii speră să producă şi să înregistreze particule care au disparut imediat după Big Bang, inclusiv particule teoretice de materie întunecată.

Alte unelte  pe care cercetătorii speră că le vor folosi pentru a obţine o mai bună înţelegere asupra originii Universului, îi vor ajuta să caute particule de antimaterie ce călătoresc prin spaţiu şi trec prin Pământ. De asemenea, cercetătorii vor căuta  efecte ale materiei întunecate  şi ale energiei întunecate în spaţiu.

Cercetătorii au îmbunătăţit un experiment denumit Căutarea Criogenică a Materiei Întunecate, prin adăugarea unei colecţii de detectoare subterane. Ei speră că vor identifica materia întunecată în timp ce ea trece prin interiorul Pământului.

Departamenul de Energie şi NASA lucrează la o misiune care propune să trimită un telescoap în spaţiu pentru a verifica dacă expansiunea Universului se accelerează şi dacă materia neagră este cauza pentru aceasta.

Entuziasmul unei generaţii

„Acesta este un moment extraordinar”, spune Turner. „Se întrevăd descoperiri la orizont. Şi dacă istoria este un exemplu, probabil că vom fi surprinşi.” Ce înseamnă toate acestea? Este de asemenea posibil ca aceste tipuri de experimente (acceleratorul de particule, detectoarele subterane pentru materie întunecată şi telescoapul în satelit) să demonstreze că teoriile prezente despre materie întunecată  şi despre energia întunecată sunt de fapt greşite. „Ceea ce ar însemna este faptul că am trecut la un nou nivel”, afirma Lukken. „ Aceasta ar fi grozav”.

Cercetarea fundamentală duce la dezvoltări practice nebănuite

„Când oamenii de ştiinţă se jucau cu baterii şi magneţi, nu părea că va fi folositor pentru ceva, însă s-a dovedit a fi” , spune Lykken. Ideea că un magnet rotativ ar putea genera energie, acum guvernează generatoarele de curent electric din toată lumea.  „Conexiunea dintre magnetism şi electricitate a revoluţionat societatea noastră”, susţine Lykken. „Este motivul pentru care acum noi nu îngheţăm în întuneric”.

Altă idee care parea să fie folositoare doar pentru stimularea intelectului a fost cea a mecanicii cuantice, formulată in 1920, pentru a explica comportamentul straniu al particulelor din interiorul atomilor. „Doar câteva persoane din întreaga lume au înţeles-o”, spune Lykken.” Dar după aproximativ 30 de ani, John Bardeen a inventat tranzistorul bazat pe mecanica cuantică.” Şi acesta a stat de atunci la baza electronicii.

Instrumentele de cercetare pot  de asemenea să-şi găsească noi întrebuinţări în diferite domenii, precum medicină. Cercetarea în domeniul fizicii particulelor a contribuit la  Computer-Aided Tomography (scanări CAT, sau tomografie asistată de calculator), Magnetic Resonance Imaging (MRI, sau rezonanţă magnetică nucleară), Positron Emission Tomography (scanări PET, sau tomografie cu emisie de pozitroni) şi la tratarea cancerului.

Turner spune ca el nu poate prezice cum întelegerea materiei întunecate  şi energiei întunecate vor fi folosite practic, dar el susţine că are încredere in puterea cercetărilor fundamentale. „Pe termen lung, cercetarea fundamentală nu numai că schimbă modul în care privim Universul”, spune el, ”dar schimbă de asemenea şi modul în care trăim şi îl schimbăm bine”.

Gaurile negre

Potrivit teoriei relativitatii generale a lui Einstein, o gaura neagra este o regiune din spatiu, unde campul gravitational este atat de puternic incat nimic nu poate scapa dupa ce a trecut de aceasta suprafata orizontul evenimentului. Nici macar lumina nu poate scapa dintr-o gaura neagra, asa incat interiorul unei gauri negre nu este vizibil. De aici ii provine si numele.

La suprafata limita, gravitatia este foarte mare, astfel incat nici o raza de lumina nu are energie suficienta pentru a patrunde afara. Viteza de scapare gravitationala este la suprafata limita, egala cu viteza luminii, asa incat raza supravetei limita este egala cu raza traiectoriei circulare, numita si raza Schwarzschild.

In unele comunitati stiintifice se crede ca se poate demonstra faptul ca o gaura neagra este un obiect bidimensional intr-un spatiu tridimensional. Ei spun ca acest lucru ar putea indica solutia pentru „paradoxul informatiei pierdute” si faptul ca traim intr-o lume holografica. Desi interiorul este invizibil, o gaura neagra isi poate arata prezenta prin interactia cu materia care orbiteaza la orizontul ei. De exemplu, o gaura neagra poate fi descoperita prin urmarirea grupurilor de stele care o orbiteaza. O a doua solutie pentru a confirma prezenta unei gauri negre, este de a observa gazul din apropierea unei stele ce este tras in ea in forma de spirala, incalzindu-se pana la temperaturi foarte mari si emitand cantitati imense de radiatie ce pot fi detectate.

Aceste observatii ne-au aratat cat de uimitor este Universul si cat de putine lucruri stim despre el. Ideea unui obiect cu o gravitatie foarte mare ce poate absorbi chiar si lumina a fost propusa in 1783 de John Michell, un astronom amator britanic. In 1795, Pierre-Simon Laplace, un fizician francez a ajuns la aceeasi concluzie. Gaurile negre, asa cum sunt intelese, sunt descrise de teoria generala a relativitatii. Aceasta teorie arata ca atunci cand un obiect cu o masa suficienta este prezent intr-un spatiu foarte mic, poate atrage materia inconjuratoare inauntru.

O gaura neagra poate ingloba extrem de multa materie, in ciuda dimensiunilor ei nu tocmai mari, deoarece ea comprima materia. Materia nu intra cu o traiectorie dreapta, ci rotindu-se in forma de spirala, apropiindu-se din ce in ce mai mult de gaura.

Exista si gauri negre supermasive, adevarati monstrii spatiali. O astfel de gaura neagra este de milioane de ori mai mare decat una obisnuita si poate captura de miliarde de ori mai multa materie decat contine Soarele nostru. Acesti „monstri” pot absorbi galaxii intregi. Din observatiile facute de astronomi s-a descoperit ca majoritatea galaxiilor de mari proportii, precum si galaxia noastra, Calea Lactee, au in centrul lor o gaura neagra supermasiva.

Stephen Hawking demonstreaza ca, odata formata o gaura neagra, ea incepe sa piarda din masa radiand energie, numita radiatie Hawking, prin urmare, ar avea o existenta finita.

Formarea unei gauri negre

Atunci cand o stea de aproximativ de 20 de ori mai mare ca Soarele isi epuizeaza „combustibilul” intra in colaps nemaiputand sa sustina toate reactiile ce au loc in interiorul ei. Ea explodeaza rezultand o supernova, insa miezul stelei ramane compact iar colapsul continua. Particulele miezului se zdrobesc una de alta din cauza propriei gravitatii pana cand tot ce ramane este o gaura neagra.

Se cunoaste faptul ca masa distorsioneaza spatiul. In locul unde se afla Pamantul, spatiul nu mai este plan ci se produce o adancitura. O gaura neagra produce o adancitura extrem de mare in spatiu, si da impresia de gaura.

In interiorul unei gauri negre, in ciuda numelui, se presupune ca este extrem de luminos deoarece lumina este si ea prinsa in gaura neagra. Materia absorbita este si ea acolo, fiind presupusa la diverse efecte fizice. In centrul unei gauri negre este unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitatea.

Singularitatea este un punct de volum ce tinde spre zero dar care contine o masa ce tinde spre infinit. In cazul unei gauri negre, singularitatea este masa unei intregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrata intr-un punct al spatiului. Aceasta singularitate are o forta gravitationala colosala, dand forta de atractie a unei gauri negre.

Quasarii


Quasarii sunt alti monstrii ai spatiului, obiecte cosmice foarte indepartate.

Quasarii au un nucleu galactic puternic activ, ce emite cantitati enorme de energie. Au fost identificati initial ca surse cvasi-punctiforme de radiatie electromagnetica – unde radio si lumina vizibila – asemanatoare prin aceasta stelelor.

Natura acestor obiecte a fost initial controversata, ramanand astfel pana in anii 1980. Astazi exista un consens stiintific in acest sens: un quasar este o regiune compacta cu raza de 10 pana la 10.000 de ori raza Schwarzschild a gaurii negre supermasive din galaxie, alimentata prin discul de crestere.

S-au descoperit peste 200.000 de quasari pana acum. Cel mai apropiat se afla la o distanta de 240 megaparseci (aproximativ 780 milioane de ani lumina), iar cel mai indepartat, numit CFHQS J2329-0301, cu un decalaj spectral de 6,3, se afla la aproximativ 13 miliarde de ani lumina. Daca se ia in considerare ca Universul s-a nascut in urma cu aproximativ 13,7 miliarde de ani, inseamna ca lumina acestui ultim quasar a fost emisa cand Universul avea mai putin de 1 miliard de ani. Acest quasar a fost descoperit de o echipa franco-canadiana, si au estimat ca masa totala a gaurii negre din centrul sau atinge aproximativ 500 de milioane de mase solare.

Cel mai luminos quasar observat, numit 3C 273 (mai sus in imagine) se afla in constelatia Virgo. Are o magnitudine absoluta de circa 12,9, insa o magnitudine relativa de -26,7. Acest lucru inseamna ca daca acest obiect celest ar fi la o distanta de aproximativ 33 de ani lumina de Pamant, ar lumina la fel de intens precum Soarele.

Energia emisa de quasari este imensa, si s-ar putea datora existentei unei gauri negre supermasive in centrul galaxiei. In jurul gaurii negre exista un disc de materie, ce cade pe gaura neagra.

Quasarii sunt cele mai luminoase obiecte descoperite in universul nostru degajand cantitati uimitoare de energie. Gaurile negre sunt alte obiecte la limita intelegerii umane si pline de mister, iar gaurile de vierme, daca existenta lor va fi confirmata, ar putea fi adevarate porti catre alte „lumi”, asa numite scurtaturi in mediul spatiu-temporal. Existenta, identificarea si in final folosirea lor ca punti de trecere spre alte dimensiuni ar fi un salt urias pentru omenire.

Cate dimensiuni are Universul?

O lume cu doua dimensiuni poate fi imaginata ca avand forma unei coli de hartie infinite, sau a unui balon de sapun. Dar ea ar putea sa aiba, in principiu, orice alta forma. Fiintele ipotetice care ar trai intr-o asemenea lume nu s-ar putea misca si nu ar putea vedea decat in interiorul ei, fara a o putea parasi si fara a avea vreo informatie despre eventuale lumi similare aflate alaturi. Pentru noi, un plan, in sens geometric, e fara margini, pe cand o sfera, nu. Pentru fiintele din „interiorul” acestor suprafete ambele sunt nemarginite. In aceste imagini, ambele lumi bidimensionate le-am presupus „scufundate” in lumea noastra tridimensionala.

Cu un efort de imaginatie am putea admite ca exista, in mod analog, si universuri tridimensionale (plane, sferice etc.) scufundate intr-o ipotetica lume cu patru dimensiuni spatiale despre care nu avem alte informatii. Universul nostru ar putea fi in acest caz un soi de „balon de sapun” cu „suprafata”  tridimensionala, in care traim, si cu centrul intr-un loc din dimensiunea a patra… inaccesibil pentru noi. Sau poate, cum spune fizicianul I. Purica, Universul nostru 3+1 dimensiuni (trei spatiale plus timpul) sta intr-o „groapa de potential” a unui Univers cu N+1 dimensiuni (N>3). In acest caz s-ar putea imagina fenomene cu totul neasteptate, de pilda crearea continua de substanta (masa de repaus) in jurul nostru.

Speculatiile de tipul celor de mai sus sunt vechi si larg exploatate de autorii de povestiri stiintifico-fantastice (S.F.). Sa presupunem, de pilda, ca Universul nostru, s-ar atinge pe alocuri de altul similar, ambele fiind scufundate intr-un spatiu cu patru dimensiuni. Teoretic ar fi posibil sa trecem „dincolo”‘ printr-un astfel de punct de atingere si sa ne intoarcem prin altul. Dar aceste puncte ar putea fi foarte apropiate „acolo”, in schimb corespondentele ei foarte departate „la noi”. Calatoria dus-intors ne-ar permite sa facem o mare economie de drum.

Dar s-ar putea ca insusi Universul nostru sa aiba o forma neregulata, fiind „pliat” pe alocuri asupra siesi. Prin punctele in care el s-ar atinge pe sine, trecerea catre un loc in mod normal foarte departat s-ar putea face instantaneu. Nu este imposibil nici ca o astfel de „pliere” sa se poata realiza oriunde, dar cu un consum foarte mare de energie. Dar, cele de mai sus nu sunt decat niste ipoteze (poate in viitor „de lucru”), nu imposibile dupa stiinta noastra de azi, dar nici dovedite in vreun fel. Este cat se poate de plauzibil ca, citite peste cateva sute de ani, ele sa semene cu faimoasele propuneri ale lui Cyrano de Bergerac (1619-1655) pentru a calatori in Luna cu magneti aruncati in sus sau cu roua prinsa in flacoane de sticla. Supercivilizatiile, in masura in care exista, vor fi avut timp, in milioanele de ani dinaintea aparitiei noastre, sa descopere „tuneluri” ori principii de calatorit la mari distante pe care noi azi nu avem nici cum sa ni le imaginam nici cum sa le asemanam cu ceva cunoscut.

Fizica cuantica:principiile sale si spiritualitatea


Notiunea de cuantica a fost impusa de catre savantul Herbert Planck (Premiul Nobel in 1918). Dezvoltarea bazelor fizicii cuantice a fost realizata de Albert Einstein, incepand cu teoriile privind relativitatea speciala si cea generala (premiul Nobel in 1921, dar nu pentru aceasta teorie, ci pentru lucrarile privind efectul fotovoltaic). Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost structurarea celor doua electrodinamici: “electrodinamica cuantica” – pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga si Richard Feynman au luat premiul Nobel in 1965 si “cromodinamica cuantica” – noua teorie a interactiunilor tari.

Cele doua teorii au condus la cea mai impresionanta constructie a fizicii din toate timpurile – modelul standard, al carui subiect “fierbinte” l-a constituit unificarea fortelor fundamentale din natura. Concluzia cercetarilor a fost foarte clara: toate cele patru forte sunt de fapt “fatete”, forme ale unei singure forte! Iar de aici pana la relationarea fizicii cuantice cu experientele misticilor orientali si occidentali nu a mai fost decat un pas.

Teoria cuantica porneste de la cateva idei esentiale, pe care le vom prezenta pe scurt:

1. In primul rand, fizica cuantica considera ca toate sistemele materiale poseda o caracteristica principala: dualitatea unda-particula. Astfel, electronii – care in fizica clasica, newtoniana actionau ca particule, pot in conditii speciale sa se comporte ca unde, respectand legile electromagneticii si nu cele ale mecanicii.

2. Toate actiunile care au loc in fizica pot fi masurate, iar cele mai mici unitati energetice, care nu mai pot fi subdivizate sunt “cuantele” (de aici si denumirea de fizica cuantica). De exemplu, un atom poate face un salt de la o stare la alta, fara a trece prin stadiile intermediare, cu emisia unei cantitati cuantice de energie luminoasa. Cand particulele interactioneaza, este ca si cum ele ar fi conectate prin legaturi invizibile la un intreg. Pe scara larga, aceste conexiuni invizibile sunt atat de multe incat analiza lor devine probabilista.

3. In al treilea rand, exista o proprietate stranie de “ne-localizare” cuantica. Aceasta inseamna ca particule aflate la distante microscopice unele de altele (de ex. mii de kilometri) pot sa interactioneze unele cu altele intr-un mod ciudat, ca si cum ar fi inter-conectate, insa legatura dintre ele este necunoscuta. Este ca si cum ar exista un “intreg” care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare particica din Univers. Bohr si Heisenberg au dezvoltat aceasta idee, demonstrand ca nu se pot face observatii obiective, intrucat observatorul, prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat. Aplicata la un caz concret, inseamna ca simpla indreptare a atentiei catre o floare modifica la nivel cuantic starea acelei flori!

In fizica cuantica, nu intensitatea unui camp energetic cuantic conteaza, ci forma, structura sa. Astfel, chiar si cel mai infinitezimal camp cuantic poate afecta o particula, modificandu-i starea. Nu intensitatea conteaza in noua fizica, ci existenta sau inexistenta acelui camp cuantic. O forta nu trebuie neaparat sa fie activa, ea poate exista si ca potential, acest potential fiind esential pentru fizica cuantica.

O alta descoperire importanta, apartinand lui Einstein este de-acum cunoscuta lege E=mc²; aceasta lege arata ca masa nu este decat energie aflata in repaus. Teoria relativitatii demonstreaza ca masa unei particule, a unui obiect sau fiinte nu are nimic de a face cu substanta (precum era in fizica clasica), masa nefiind altceva decat o forma de energie. Si cum energia este o marime dinamica asociata activitatii si proceselor de transformare, aceasta dovedeste ca particula nu poate fi gandita ca un obiect static, ci ca o entitate dinamica, deci ca un proces care implica energie.

Crearea particulelor din energie pura reprezinta fara indoiala un rezultat spectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantica a demolat conceptele clasice de corp solid si lege strict determinista, la nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentandu-se ca unde de probabilitate, iar acestea se refera la probabilitatea interactiunilor.

In urma dialogurilor cu maestrul spiritual Jiddu Krishnamurti, David Bohm si-a indreptat atentia spre realizarea unei intalniri intre spiritualitate si fizica. Astfel a luat nastere notiunea de “ordine implicita” (in engl. implicate order), care sta la baza teoriei cuantice a lui Bohm. Trasatura esentiala a acestei idei este ca intreg Universul este intr-un anume fel “invelit”, continut in fiecare particica a sa si ca fiecare parte este de fapt o condensare a intregului Univers.

Ordinea universala se dezvaluie, devine “explicita”, insa pana acum cercetatorii nu au reusit sa descopere decat o mica parte din legile acestei ordini implicite a Universului.

Bohm este unul dintre primii fizicieni cuantici care au sugerat si ulterior demonstrat existenta unor dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sau energetic. El clasifica aceste planuri/dimensiuni ale universului in functie de “subtilitatea” lor: planul fizic este un plan mai grosier, mai “dens”, pe cand planul mintii este mult mai subtil; dincolo de minte, planul constiintei are caracteristici care abia acum se dezvaluie: “chiar si planul mental devine un plan fizic daca ne indreptam spre o directie mai subtila”

Realitatea multidimensionala este descrisa de Bohm prin analogia cu fotografia holografica: universul holografic este compus dintr-o infinitate de dimensiuni, care exista simultan; aceste dimensiuni sunt structuri similare cu intregul, cu Universul. Daca am putea privi separat o dimensiune, ea ar arata exact ca intregul: este ca si cum am rupe o bucata dintr-o holograma: ea ar contine toata imaginea continuta de holograma initiala. La fel este si universul holografic: orice dimensiune a sa are aceleasi caracteristici ca intregul, ca universul.

Fizica Cuantica:Moartea nu exista!


Moartea nu exista, intrucat omul supravietuieste in alte lumi.

Multora dintre noi ne e frica de moarte. Credem in moarte, pentru ca ni s-a spus ca vom muri. Noi ne identificam cu trupul nostru si stim ca trupurile mor. Dar o noua teorie stiintifica sugereaza faptul ca moartea nu reprezinta “evenimentul final” pe care noi il cunoastem.

Exista un numar infinit de universuri.

Unul din aspectele bine stiute ale fizicii cuantice il reprezinta faptul ca anumite evenimente nu pot fi prevazute in mod absolut. Exista o gama de evenimente posibile, fiecare din ele avand probabilitati diferite. O explicatie posibila ar fi aceea ca o interpretare al “mai multor lumi” spune ca fiecare din aceste evenimente posibile corespunde unui univers diferit (”multivers”). O noua teorie stiintifica, denumita biocentrism, perfectioneaza aceste idei. Exista un numar infinit de universuri si tot ce se poate intampla apare intr-un anumit univers. Moartea nu exista intr-un sens real in aceste scenarii; toate universurile posibile exista simultan, indiferent ce se intampla intr-unul din ele.

Energia nu moare niciodata.

Desi toate corpurile sunt destinate sa se autodistruga, simtamantul de a fi viu, acel “cine sunt eu”?, este doar o energie de 20 de wati care se gaseste in creier. Dar aceasta energie nu dispare la moarte. Una din axiomele cele mai sigure ale stiintei este aceasta: energia niciodata nu moare; nu poate fi nici creata, nici distrusa. Dar aceasta energie poate transcede dintr-o lume in alta?

Conform biocentrismului, spatiul si timpul nu sunt obiectele grele pe care noi le credem. Faceti cu mana prin aer; dupa ce terminati acest lucru, ce mai ramane? Nimic. Acelasi lucru se aplica si pentru timp. Nu puteti vedea nimic prin craniul care va inconjoara creierul. Tot ce vedeti si experimentati chiar acum reprezinta un vartej de informatii ce va apar in creier. Spatiul si timpul sunt doar niste instrumente pentru a pune totul impreuna.

Moartea nu exista intr-o lume fara timp si fara spatiu. La final, chiar si Einstein a recunoscut: “Acum Beso, prietenul meu, a plecat din aceasta lume stranie putin inaintea mea. Aceasta nu inseamna nimic. Oameni ca noi stiu ca diferenta dintre trecut, prezent si viitor este doar o iluzie persistenta”. Imortalitatea nu inseamna o existenta continua intr-un timp fara sfarsit, ci mai degraba existenta in afara timpului.

Cele 7 principii ale biocentrismului

Teoria biocentrismului, creata de omul de stiinta Robert Lanza, are 7 principii:

1) Ceea ce noi percepem ca realitate este un proces in care sunt implicate constiintele noastre. O realitate “exterioara”, daca ar fi existat vreodata, conform definitiei, ar fi trebuit sa existe in spatiu. Dar aceasta nu are niciun sens, intrucat spatiul si timpul nu sunt realitati absolute, ci instrumente ale mintii umane sau animale.

2) Perceptiile noastre externe si interne sunt legate intr-un mod ce nu poate fi explicat. Ele sunt diferite parti ale aceleiasi monezi, si nu pot fi despartite una de cealalta.

3) Comportamentul particulelor subatomice, al tuturor particulelor si obiectelor, este legat de prezenta unui observator. Fara prezenta unui observator constient, ele, cel mult, ar exista intr-un stadiu nedeterminat de unde probabilistice.

4) Fara constiinta, “materia” se scufunda intr-o stare nedeterminata de probabilitate. Orice univers care ar exista inaintea constiintei, ar exista doar intr-o stare de probabilitate.

5) Structura universului este explicabila doar prin biocentrism.

6) Timpul nu are nicio existenta in afara perceptiei noastre; este doar modalitatea prin care noi percepem schimbarile in univers.

7) Spatiul, ca si timpul, nu este un obiect sau un lucru. Spatiul este doar o alta forma a intelegerii noastre umane si nu este o realitate independenta. Noi caram spatiul si timpul cu noi, la fel cum testoasele isi cara cochiliile.

Treziti-va!

Fiinta umana bajbaie in intuneric. Ea este asemenea unei case in care nu mai straluceste nici cea mai mica flacara, asemenea unei case pierdute in ceata. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenusa. Ca o corabie aflata in deriva, omul si-a uitat destinatia, nu mai stie ce sa faca. Totusi, cunoasterea – acum moarta – poate fi reinviata din nou in sufletul sau. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de disperare. Cu cat noaptea este mai profunda, cu atat zorii sunt mai aproape. Lumea va cunoaste o renastere spirituala, un nou tip de fiinta umana se va naste, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viata.

Caci aceasta cunoastere spirituala nu se va produce decat prin intermediul nostru. Nimeni nu se poate limita la un rol de gura-casca, deoarece trebuie sa ne nastem din noi insine; renasterea trebuie sa aiba loc in fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decat daca ne umplem de lumina, aceasta responsabilitate ne revine. Noi suntem cu totii elementele edificiului de maine, noi suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare barbat, fiecare femeie este un creator, o creatoare. Insa a vorbi despre viitor inseamna a gresi. Prezentul este cel pe care trebuie sa-l reanimam si propria noastra fiinta este cea pe care trebuie sa o cream. Cum sa cream o umanitate daca noi nu iesim mai intai din starea noastra incerta? Individul este baza societatii, si prin intermediul lui are loc orice evolutie si orice revolutie. Iata de ce va adresez o chemare. Treziti-va, va rog.

De ce nu indrazniti sa recunoasteti ca viata voastra este sumbra, obscura plictisitoare? Ea nu are nici o savoare, si ea nu poate fi altfel. Orice bucurie este interzisa unei inimi tulburate, nelinistite. De unde vine acest sentiment de inutilitate si de descurajare, cand in realitatea viata voastra este o sursa infinita de plenitudine? Voi sunteti pierduti, dezorientati. A vegeta, a exista fizic fara nimic in plus, nu inseamna a trai, ci a astepta moartea. Cum sa ne simtim in largul nostru? Cum sa ne bucuram de faptul de a exista? Repet: este imposibil sa scapati de cosmarul pe care il luati drept realitate. Calea este aici, in fata voastra, ea nu a disparut niciodata. Ea duce de la intuneric la lumina, ea este eterna. Voi sunteti cei care ii intoarceti spatele. Ea se numeste dharma, religia autentica. Ea este focul care arde in mijlocul caminului, farul barcii aflate in mijlocul furtunii. Mahavira, maestrul jainist, a spus ca religia adevarata este ancora, destinul, refugiul, singurul port al omului prins in valtoarea lumii, al bolii si al mortii. Tanjiti dupa o viata debordand de bucurie si de iubire? Aspirati la adevarul care aduce nemurirea? In acest caz, veniti, acceptati invitatia mea. Nu este un secret prea mare: ajunge sa deschideti ochii. Veti descoperi un univers nebanuit. Deschideti ochii mari! Treziti-va! Priviti, nimic altceva!

Constientizarea se face in trei pasi (Osho)

Mai intai, fii constient de corpul tau – cand mergi, cand tai lemne, sau cand cari apa de la fantana. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.

Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – ganduri, imaginatie, proiectii.Cand devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cat esti mai constient de ea, cu atat circula mai putine ganduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gandurilor,energia fiind aceeasi.Cand esti constient in proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru ganduri, si mintea devine absolut tacuta.Atunci este timpul sa mergi si mai adanc.

Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e rau incepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare.Cand ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.

Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data in insusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu Iluminare.

Osho

The Elegant Universe-Universul Elegant


Lucrurile abstracte sunt acum mai usor de inteles si ne putem face si noi, o imagine despre locul in care stiinta moderna a ajuns in cautarea adevarului stiintific modern, a acelei formule a totului, formula campului unificat universal care ne-ar face sa intelegem cu adevarat lumea in care traim. Teoria ultima, Big Bangul, Gaurile Negre, Stringurile, MultiDimensionalitatea, Branele, Teoria M, toate sunt acum mai usor de inteles acum.

Documentarul începe cu o scurtă trecere în revistă a fizicii clasice în care B. Greene se focalizează asupra conflictelor majore din fizică şi stabileşte un context istoric pentru Teoria Stringurilor care ar reprezenta liantul integrant al lumii probabilistice a modelului standard al fizicii particulelor (microcosmosul) şi fizica deterministă newtoniană a lumii macroscopice. Greene vorbeşte despre problema esenţială cu care fizica modernă actulă se confruntă: unificarea Teoriei Generale a Relativităţii şi Mecanica Cuantică. Greene foloseşte frecvent analogii şi experimente concrete care pot susţine această Teorie a Stringurilor care are potenţialul de a genera o teorie unificată a fizicii.

Rezonanţa, teoria stringurilor sau mai nou, câmpurile rezonante, par a fi până la urmă, cele care explică totul. De la fizică la metafizică şi invers este doar un pas şi acesta a fost făcut deja.

După vizionarea acestui documentar vă va fi mai uşor să înţelegeţi noile paradigme ale lumii actuale în care ştiinţa şi spiritualitatea îşi dau mâna şi în care, se pare, că nimic nu mai este bătut în cuie…Calatoria în timp, universurile alternative, multi dimensionalitatea, multilocaţia, omniprezenţa, omnipotenţa par acum mai mult decât posibile.

Plecând de la această înţelegere a fizicii cuantice din acest documentar, puteţi să exploraţi mai departe aceste concepte în documentarul WHAT THE BLEEP – Down The Rabbit Hole care adaugă un igredient major fizicii actuale, spunând chiar că ea ar trebui împărţită în : fizică observată şi fizică neobservată. Sunt aspecte esenţiale pe care ultimile experienţe ştiinţifice ne forţează să le luăm în considerare.

Iluzii si Realitati!


Natura Realitatii – David Icke


Universul ca o holograma


In prezent, realitatea profunda pe care fizica moderna ne-o sugereaza este o realitate intercorelata, in care nedeterminismul cuantic este controlat de constiinta umana; aceasta preia rolul fundamental pentru constituirea realitatii fizice, iar implicatiile acestui soi de teorii au o enorma valenta filosofica si ne pun in situatia de a ne redefini locul in Univers.

Realitatea este pura iluzie, ea este forma spiritului care impregneaza Universul. In pofida aparentei sale realitati fizice, Universul se comporta ca o holograma, unde o parte corespunde in detaliu intregului.

Fizica cuantica ne dezvaluie asadar un mesaj cu totul nou: acela ca realitatea este creata de observator. Experimentele specialistilor par a demonstra de-a dreptul ca materia nu exista; de fapt, mai curand ca in momentul in care o observam, ea „dispare”, lasand in urma doar energie.

Particulele fundamentale sunt imprevizibile, si la fel ca fiintele umane, par a se bucura de o anumita „independenta”; iar fizica cuantica a demonstrat in laborator cum entitati imateriale (ganduri, imagini) de natura cuantica, sub efectul observatorului, al atentiei noastre, se transforma din unde probabilistice in particule vizibile. Iata asadar, cum noi suntem creatorii lumii noastre, deci a realitatii; focalizandu-ne atentia asupra a ceva, noi izolam acel lucru in mod arbitrar, dand viata, tot arbitrar, opusului sau.

In lumea subatomica se spune insa ca nu poate fi niciodata cunoscuta in acelasi timp si pozitia unei particule si viteza acesteia: cu cat cunoastem mai bine una dintre ele, cu atat mai aproximativa este cunoasterea celeilalte. Si aceeasi incertitudine se extinde si la alte concepte: in acest sens unii vorbesc despre complementaritatea contrariilor, recurgand inca o data la arhetipuri din antica intelepciune orientala, yin si yang.

Fizica Cuantica:Realitatea noastra suprema

Pe langa faptul ca explica adevarata natura a Universului si a realitatii, fizica cuantica, chiar si la nivelul sau cel mai fundamental si non-matematic, explica in acelasi timp realitatea asa cum este ea experimentata in viata de zi cu zi de catre toate formele de viata, constiente sau altfel, afectand profund realitatea fiecarei persoane, fara exceptie.

Fizica cuantica ilustreaza modul in care tot ceea ce exista in Univers, in toate dimensiunile vietii si realitatii, este alcatuit in cele din urma din cuante de Energie, vibratie… Energia nu numai ca abunda si este parte integranta din toate aspectele existentei, dar este, in acelasi timp, Minte vie, Constienta vie.

Prin urmare, orice element al Universului isi are propria viata in cadrul acestei infinite Energii inteligente. Orice este un aspect al acestei Inteligente infinite. Fiecare persoana, fiecare animal, fiecare copac, fiecare stea si fiecare planeta, orice microorganism, oricat de mic ar fi el, toate sunt, in cele din urma, in aceeasi masura, aspecte ale aceleiasi energii. Nu exista separatie decat prin iluzia creata de catre ego si cele cinci simturi fizice. Noi, impreuna cu absolut tot ceea ce exista in Univers, suntem una, fara exceptie.

Pentru ca Universul este o Inteligenta infinita din ale carei multiple aspecte facem si noi parte integranta, cuantele de Energie sunt influentate de Minte, care ea insasi este energie pura. Ori de cate ori priviti la o posesiune, indiferent ca e o casa, o masina sau un televizor, acestea nu sunt de fapt nimic mai mult decat o forma de organizare a Energiei sau cuante create prin procesele de gandire ale Mintii. Daca aceste obiecte ar fi analizate foarte de aproape, s-ar vedea ca nu sunt solide in realitate, ci mai degraba sunt compuse din cuante de Energie care vibreaza si se misca cu acceleratii foarte mari spre si dinspre obiectul observat. Nimic nu poate exista permanent daca nu este observat, pentru ca Mintea este cea care controleaza si alcatuieste cuantele de Energie si, fara concentrarea Mintii, cuantele ar deveni din nou un potential pentru altceva.

Daca, de exemplu, toata lumea ar inceta sa observe lumea si tot ceea ce este in ea, incetand sa se concentreze asupra existentei sale perceptibile, atunci totul ar inceta sa existe. Nu ar mai exista nicio energie-gand care sa mentina iluzia existentei ei.

Din aceasta cauza Pamantul si tot ceea ce cuprinde el, ca si intregul Univers tridimensional, sunt denumite in unele culturi ca fiind maia = iluzie. Pamantul si Universul fizic sunt intr-adevar o iluzie de proportii uriase. La un moment dat, vor fi percepute astfel de catre intreaga omenire, cand aceasta va ajunge la un anumit nivel de evolutie, ce va transcende iluzia Universului fizic. Fizica cuantica confirma in mod complet aceasta teorie, recunoscand ca ceva anume poate exista cu adevarat, doar atunci cand este observat.

Desigur, existenta este un termen aferent celor cinci simturi fizice: tot ceea ce exista acum a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna, doar iluzia formei este cea care se schimba ca raspuns la gand. Atunci cand ceva este observat, cuantele se aduna formand particule subatomice, apoi atomi, apoi molecule, pana cand ceva anume se manifesta in lumea fizica printr-un eveniment localizat in timp si spatiu si care poate fi observat prin cele cinci simturi. Acest proces este elementul de baza al modului in care fiecare persoana isi creeaza propria realitate.

Fiecare gand, ca Energie, influenteaza direct si instantaneu campul cuantic, determinand cuantele sub forma de Energie sa se organizeze intr-un eveniment localizat, observabil, indiferent ca e obiect sau alt mod de manifestare. De fapt, aceasta este si baza adevaratei Magii. Magicianul si toti aceia care inteleg si sunt in armonie cu legile Universului sunt creatori constienti, in timp ce majoritatea celorlalti sunt creatori inconstienti, care isi creeaza, in permanenta, propria realitate cu ajutorul propriile ganduri, dar nu inteleg ce se intampla, atribuind totul, de regula, unor notiuni cum ar fi noroc, sansa, soarta.

Creatia constienta este in acelasi timp baza Legii Atractiei, care va fi discutata pe larg, mai tarziu, in aceasta carte. Oamenii s-ar putea intreba: Cum se face atunci ca lucrurile par atat de reale, tangible si solide? Comportamentul cuantelor poate fi asemuit unei bobine de film. Atunci cand bobina se deruleaza, mii de cadre cu imagini individuale sunt trecute prin fata unui proiector luminos, ajungand pe ecran si creand, in acest fel, iluzia unei scene in miscare continua.

Cuantele functioneaza in exact acelasi mod. Nenumarate cuante de Energie se misca constant in si afara din zona de concentrare, adunandu-se pentru a aparea simturilor fizice ca un obiect solid. Asemeni unui film insa, aceasta este numai o iluzie, care se construieste din componente mult mai mici. In cazul unui film, imaginea vizuala este creata de influenta unui mecanism proiector, in timp ce, in cazul obiectelor ce par a fi solide, iluzia de obiect solid este perpetuata de Minte, prin actul observarii respectivului obiect. Atunci cand ajungeti acasa si va asteptati sa aveti un anumit obiect in casa, el va fi acolo, in virtutea asteptarilor si a observatiei. Dupa cum vom vedea mai tarziu in aceasta carte, intelegerea acestor factori de o importanta fundamentala reprezinta calea spre crearea constienta a realitatii pe care o doriti, in acelasi timp reusind sa nu atrageti in realitatea voastra nimic din ceea ce nu va doriti.

Cuantele nu fac absolut niciodata diferenta intre dorit si nedorit: ele reprezinta, pur si simplu, raspunsul la gand. Prin urmare, tot ceea ce exista, tot ceea ce poate fi observat este rezultatul unei concentrari mentale, rezultatul unei decizii luate, la un anumit nivel al Constientei, ca acest lucru sa se materializeze. Fara acest nivel de concentrare si asteptare ca ceva anume sa existe, pur si simplu nu ar exista. Aceasta se aplica la fel de bine si lucrurilor pe care nu le-am mai vazut inainte, cum ar fi atunci cand mergem la cumparaturi. Lucrurile exista ca o creatie constienta a altcuiva. Realitatea poate exista fie la nivel personal, fie la nivel consensual; adica: daca destui oameni cred ca ceva anume exista, de exemplu un parc, si se concentreaza asupra existentei acestuia, atunci parcul va continua sa existe, in conformitate cu asteptarea colectiva in consens. Daca oamenii inceteaza sa se concentreze asupra obiectului, cuantele devin mai putin concentrate si rezultatul este deteriorarea pana cand obiectul nu mai exista, moment in care cuantele de Energie care erau initial cuprinse in el se vor disipa inapoi in Univers.

Marile Lumi Astrale, deseori cunoscute ca lumea de dincolo sau viata de apoi, sunt o creatie consensuala a omenirii, bazata pe perceptii invatate in timpul existentei fizice pe Pamant. Astfel, Lumile Astrale includ orice realitate consensuala a fiecarei culturi, rase si traditii care exista, a existat vreodata si va exista vreodata in legatura cu conceptul pamantean de timp, toate create de Minte.

Fiecare cultura, rasa si societate are propria credinta despre cum ar trebui sa arate toate lucrurile, astfel ca, atunci cand oamenii trec dincolo, in orice cultura, traditie sau sistem de credinte, inclusiv religia dogmatica, ei creeaza in mod spontan cu Mintea un cadru natural in concordanta perfecta cu asteptarile lor. Aceasta se poate aplica la nivelul unui grup in care orase intregi, metropole, sate sau alte medii sunt create de catre Mintea consensuala a grupului, alcatuite dupa echivalentul lor pe Pamant, in timp ce realitatile individuale, caminele si alte posesiuni sunt create la nivel individual in concordanta cu centrarea dorintelor.

Lumile Astrale exista la un nivel mult mai scazut al densitatii si la un nivel vibrational mult mai inalt al Universului decat lumea fizica a materiei si, ca rezultat, Energia (cuantele) este influentata mult mai usor si mai rapid, intr-o asemenea masura incat gandurile isi manifesta echivalentul observabil imediat, indiferent daca este mic sau mare. Aceasta rezulta in manifestarea instantanee a oricarei dorinte. Exista un singur set de legi imuabile in operare si acestea se aplica tuturor planurilor vietii si realitatii. Aceleasi legi se aplica si in lumea fizica, unde, si aici, fiecare isi creeaza propria realitate, dar, din cauza densitatii mai mari si vibratiei mai joase a Energiei ce predomina in lumea fizica, este nevoie de o energie mai concentrata a Mintii pentru o perioada mai indelungata de timp inainte ca gandul sa se manifeste ca realitate observabila fizic.

Existenta continua a creatiei depinde de gradul de concentrare in desfasurare existenta. Acelasi lucru se aplica lumii fizice in intregul ei, dar, din cauza densitatii mult mai mari, procesul necesita o gandire focalizata de durata si mai sustinuta. Acesta este, bineinteles, un motiv important pentru care ne aflam aici: pentru a invata cum sa ne controlam gandurile si, in acest fel, realitatea noastra individuala. Numai cand acestea si alte lectii importante vor fi invatate se poate atinge evolutia spirituala dincolo de ciclul reincarnarilor.

Intregul Univers este inteligenta infinita, existand in Mintea Sursei/Intaia Cauza/Dumnezeu. Cuantele de Energie sunt, prin urmare, si ele inteligente, fiind controlate in cele din urma de catre Mintea lui Dumnezeu. Nu numai ca aceste cuante sunt capabile sa ia decizii, dar ele stiu si ce decizii au luat alte cuante oriunde in Univers, datorita naturii inseparabile si integrate a tuturor elementelor creatiei. Totul este interconectat prin aceasta Inteligenta Divina de baza, infinita, aceeasi Inteligenta din care si noi facem parte si dupa a Carei imagine suntem creati.

In termeni cuantici, cuantele pot fi privite ca pachete de probabilitate.

Fiecare cuanta de Energie are potentialul de a fi oriunde, oricand si poate fi influentata de gand sau de alte cuante. De exemplu, daca va doriti sa intalniti pe cineva pentru prima oara, persoana are potentialul de a exista oriunde in lume. Cand luati hotararea de a va intalni cu aceasta persoana intr-un anumit loc si apoi faceti asta, persoana nu mai are numai potential, el sau ea s-au si manifestat ca realitate fizica in viata voastra, in conformitate cu dorinta comuna a ambilor. Odata ce intalnirea voastra a luat sfarsit, persoana va pleca si va deveni din nou o persoana potentiala din punct de vedere al realitatii voastre.

Cuantele, inclusiv cele din care sunteti voi insiva formati, nu sunt limitate de spatiu sau de timp. Cuantele sunt aspatiale, atemporale si exista pretutindeni simultan. Sursa/Intaia Cauza/Dumnezeu este in acelasi timp onmipotent, omniscient si omniprezent, iar cuantele reprezinta un aspect fundamental al lui Dumnezeu in Care se afla Fiinta noastra. Asadar, si noi, ca aspecte ale Universului/ Sursei/Dumnezeu, suntem fiinte infinite, aspatiale si atemporale, existand simultan pretutindeni in Univers. Nu avem limite, nu avem granite, nu avem un punct anume al existentei: toate acestea sunt iluzii create de catre ego si cele cinci simturi fizice si de faptul ca majoritatea oamenilor sunt concentrati cu totul asupra lumii fizice, pe care continua sa o observe si sa o perceapa ca realitate. Toti suntem parte integranta a aceluiasi Camp-Minte, mult mai mare si mai puternic decat pot realiza majoritatea oamenilor sau decat au capacitatea, deocamdata, sa inteleaga.

Avem deja totul in Univers! Abundenta infinita este mostenirea noastra!

Tot ceea ce cineva, indiferent cine, are de facut este sa aduca obiectul dorintelor lui in Constienta si realitatea lui locala observabila si sa se concentreze asupra acestuia. Cere si ti se va da: instantaneu, intotdeauna, fara exceptie! Oricine are deja toata bogatia imaginabila. Tot ceea ce este nevoie de facut este sa o aduca in realitatea individuala. Nu exista saracie in Univers: cu totii suntem infinit de bogati, dar nu ne dam seama de asta. Nu exista absolut nimic ce nu putem face, nu putem fi sau nu putem avea.

Universul consta in mod conceptual din iluzii ale observatorului si ale observatului. Astfel, Universul/Sursa/ Dumnezeu evolueaza experimental, avand capacitatea atat de a observa, cat si de a fi observat, asa cum se intampla cu toate individualizarile lui Dumnezeu, inclusiv fiintele umane, care sunt cu toate expresia lui Dumnezeu, create dupa acelasi chip spiritual. Observatul nu are sens fara observator si, in acelasi fel, observatorul nu are rost fara a fi observat. Astfel, prin acest proces de individualizare, se perpetueaza procesul observatorului si al observatului si evolutia, expansiunea si cresterea continua, la infinit.

Intregul Univers din care facem parte integranta este o vasta expansiune a Energiei ce vibreaza cu diferite viteze, de la cea mai joasa vibratie, a materiei, pana la cea mai inalta vibratie, a Sursei/Intaia Cauza/Dumnezeu. Iluzia separarii este perpetuata in virtutea modului in care Mintea percepe si decodeaza aceste vibratii: lucrurile exista numai pentru ca le observam si Mintea nostra decodeaza vibratiile Energiei lucrului care este observat. Fara aceasta observare, lucrul observat nu poate exista decat ca o probabilitate in cadrul vastei expansiuni a Energiei ce constituie Universul. Asa ca totul in Univers este o probabilitate a existentei pana cand vine momentul sa fie observat si Energia sa ii fie decodata de Minte, moment in care probabilitatea devine realitate in timp ce este observata, dupa care redevine probabilitate.

Totul in Univers este directionat spre viata, evolutie si crestere. Nimic nu sta vreodata pe loc sau nu reuseste sa nu evolueze. Aceasta este Legea care se aplica la absolut toate nivelurile. Prin procesul individualizarii si, implicit, al perpetuarii iluziei observatorului si al observatului, cresterea poate continua, dar este nevoie de amandoua. Nu poate exista crestere fara observator si observat, pentru ca nu ar exista nicio baza de la care sa porneasca invatarea si, deci, evolutia. S-a demonstrat, de asemenea, de catre fizica cuantica, ca exista un infinit de lumi paralele. Aceasta este demonstrata de observatia ca toate cuantele au potentialul de a fi in orice existenta paralela, dar, odata observate intr-o anumita locatie, aceleasi cuante nu vor fi observabile in alte locatii.

Oricum, la nivel cuantic, totul este non-local si, prin urmare, dincolo de spatiu si timp: totul poate exista si exista simultan ca un numar infinit de realitati paralele. Aceasta da nastere modelului holografic al Universului, dupa cum este el postulat de David Bohm si alti fizicieni. Acest model holografic al Universului este cel care explica realitatile paralele si, mai ales, cum existam simultan ca aspecte ale tuturor realitatilor fiind una cu Universul/Sursa/ Dumnezeu.

Ca trup, suflet si spirit, realitatea noastra de baza este Energia infinita si inteligenta dincolo de limitele spatiului si timpului, ca Fiu sau Fiica adevarata a lui Dumnezeu, ce fiinteaza infinit si simultan, pretutindeni in Univers, in toate sferele vietii si realitatii. Realitatea noastra localizata este, pur si simplu, punctul nostru de focalizare, punctul nostru de prezenta constienta, care, pentru majoritatea oamenilor, este in corpul nostru fizic, in acest moment.

Majoritatea oamenilor inca se percep in mod eronat ca fiind indivizi complet separati, gazduiti intr-un corp de carne. Numai atunci cand fiecare dintre noi isi va intelege pe de-a-ntregul propria natura ca fiinta spirituala infinita, a minunatului Univers multidimensional, va putea rasa umana sa se reintoarca la adevarata sa menire, aceea de a evolua inapoi, spre Prima Cauza/Lumina/ Dumnezeu. Din timpuri imemoriale, toti marii invatatori care au venit pe Pamant sa invete omenirea aceste realitati au spus acelasi lucru: ca vin din Lumina. Lumina la care se refera nu este o lumina fizica, ci, mai degraba, Lumina Sursei, a Primei Cauze, a lui Dumnezeu. In acest context, ca Energie si parti componente ale Sursei, noi suntem cu totii Lumina, fiinte ale Luminii. Cu cat ajungem mai aproape de Sursa, cu atat experimentam gloria Luminii, pana cand, in cele din urma, vom ajunge sa avem potentialul de-a ne reuni cu Sursa Luminii si, din nou, vom inceta sa existam ca fiinta individuala si vom deveni Una cu Dumnezeu. Acesta este sensul suprem al vietii, scopul nostru suprem, realitatea noastra suprema.

Totul Este Interconectat…

Din secretele dezvaluite ale coincidentelor

In viata fiecarui om au loc foarte multe evenimente stranii, pe care stiinta nu le poate explica si de aceea le numeste coincidente intamplatoare. De exemplu, va ganditi la un prieten vechi, iar peste un minut el va suna. Sau stati si va ganditi de unde sa faceti rost de bani si, pe neasteptate, cineva isi achita o datorie. Aceste lucruri se intampla la nivelul cel mai simplu. Dar exista o multime de alte coincidente care ne fac sa ne gindim la inexplicabil si sa credem in amestecul fortelor superioare.

Vasul care se scufunda in acelasi loc, avand de fiecare data un singur supravietuitor.

La 5 decembrie 1664, pe coastele Tarii Galilor s-a scufundat o corabie. La data de 5 decembrie 1785, in acelasi loc, a naufragiat un alt vas. La data de 5 decembrie 1866, acolo a avut loc un al treilea eveniment similar. Dupa fiecare accident a ramas in viata o singura persoana si, de fiecare data, aceasta se numea Hyu Williams.

Coincidentele din vietile lui Kennedy si Lincoln

Un sir uimitor de coincidente sint legate si de vietile presedintilor Kennedy si Lincoln. Prima si cea mai simpla coincidenta este ca ambele nume de familie au cate sapte cifre. Presedintele Lincoln a avut un secretar pe nume Kennedy, iar presedintele Kennedy a avut un secretar pe nume Lincoln. Dupa ce au fost ucisi, in ambele cazuri, locul presedintelui a fost luat de persoane pe nume Johnson.

Salvatul se transforma in salvator

Intr-o noapte de iulie a anului 1930, politistul Allan Folby din Texas a fost implicat intr-un accident de masina si a fost ranit la un picior. A pierdut foarte mult sange si probabil ca ar fi murit, daca nu ar fi existat un trecator pe nume Alfred Smith care i-a salvat viata. Insanatosindu-se, politistul si-a continuat serviciul. Au trecut astfel cinci ani. La un moment dat, pe Folby l-au chemat la locul unui accident. Pe asfalt se gasea o persoana care suferise acelasi accident ca si Folby in urma cu mai multi ani. Acesta era Alfred Smith, cel care il salvase pe politist in aceleasi circumstante.

Unele dintre aceste coincidente stiinta contemporana le poate explica bazandu-se pe legile statisticii si ale matematicii, pe legile naturii si ale comunitatii, dar si pe natura perceperii omenesti.

Dumnezeu ne indeamna sa credem in intamplare

De ce apar asemenea coincidente? Multi cercetatori considera ca asemenea evenimente il obliga pe om sa aiba o atitudine mai atenta si mai serioasa fata de episoadele din viata proprie. Ni se spune de foarte multe ori sa credem in intuitie. Se poate ca Dumnezeu sa ne trimita un impuls sau sa ne spuna sa credem in intimplare.

Sincronismul

Ultima propunere poate parea nestiintifica. Evenimentele denumite de noi coincidente au primit de foarte mult timp denumirea de fenomene de sincronism. Acest termen a fost propus pentru prima oara in acelasi timp, dar independent unul de altul, de catre doi renumiti cercetatori din domeniul fizicii si psihologiei. Laureatul Premiului Nobel Wolfgang Pauly si psihologul Karl Gustav Young au ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste coincidentele nu poate fi vorba decat de intamplare. Amandoi au sustinut faptul ca niste evenimente nelegate prin nimic unele de altele pot fi reunite printr-o cauza comuna sau se pot intampla fara nicio cauza, independent de legile naturii. Ambii cercetatori si-au explicat pozitia prin aceea ca legile naturii nu sunt absolute. Ei au spus ca legatura dintre evenimente poate avea o semnificatie esentiala pentru om, in ciuda faptului ca acest lucru se opune reprezentarilor omului despre creatie si legile care il conduc.

Coincidentele – necesitati ale psihicului

Young a mai emis o presupunere: prin aceste mici minuni, Cosmosul raspunde necesitatilor interne, profunde ale psihicului. Chiar daca coincidentele pot avea loc ca urmare a intamplarii, sincronismul adevarat apare atunci cand individul are nevoie de el.

Pentru a expune publicului larg aceste idei revolutionare si a explica despre ce este vorba, Young a luat ca exemplu de comparatie visele. Majoritatea acestora nu au o semnificatie: in ele nu exista o simbolistica importanta. Insa atunci cand psihicul este agitat si ceva il apasa, apar visele pline de sens. Se intampla ca visul sa prevada o catastrofa sau sa ii aminteasca omului despre ceva important. Daca se continua comparatia, in coincidente sau in fenomenele de sincronism, lumea inconjuratoare se foloseste de fortele superioare pentru a-l preveni pe om despre ceva.

Young a mers si mai departe emitand o ipoteza fantastica: pentru a ne impiedica sa acordam atentie unui fapt neimportant, psihicul nostru schimba practic lumea, creeaza coincidente, care pot arata drumul catre salvare, iesirea dintr-o situatie fara speranta. Acest lucru este egal cu a recunoaste ca minunile exista si apar nu fara o oarecare participare a omului.

Intuitia l-a salvat pe Churchill

Un exemplu in acest sens ar putea fi episoadele in care intimplarea si intuitia ne ajuta sa iesim dintr-o stuatie dificila, iar coincidenta ne salveaza viata. Iata un asemenea exemplu: in tinerete, Winston Churchill a fost corespondent de razboi in Africa de Sud. El a fost luat prizonier, dar a reusit sa evadeze si s-a trezit fara nici un mijloc de orientare in savana. Isi pierduse puterea din cauza infometarii, aproape ca nu mai avea nici o speranta de supravietuire, cand in indepartare a vazut un foc. Churchill a ajuns la o casa al carei stapan era un simpatizant al englezilor si astfel a fost salvat.

Coincidentele de acest tip arata ca atunci cand exista un pericol serios mintea foloseste nu logica, ci intuitia. O persoana foarte rationala in mod obisnuit, Churchill a crezut in intuitie din cauza epuizarii fizice. Pierzandu-si capacitatea de a analiza critic realitatea, intuitia l-a ajuta sa se foloseasca de fortele care intr-o stare normala i-ar fi fost inaccesibile.

Se poate spune ca, in acest fel, coincidenta este un simplu mijloc de a ajunge la resursele noastre profunde, la capacitatile psihicului nostru. Aceste semne ale soartei sunt percepute mai bine de oamenii cu o minte deschisa, de cei care prefera in mod obisnuit logica.

Profesorul de psihologie Allan Combs, de la o universitate din Carolina de Nord, SUA, spune: Experienta mea de observare de mai multi ani mi-a aratat ca coincidentele vin de obicei in sir. Cu cat sinteti mai obisnuiti cu ele, cu atat ele se intampla mai des. Daca insa le considerati niste prostii, ele va vor evita. Daca va veti manifesta catre ele interesul, ele va vor putea face multe servicii. Nimeni nu poate sti insa de ce se intampla coincidentele. Nu exista nicio urma de indoiala ca acestea sunt niste fenomene reale. Multi cercetatori afirma ca aceasta este pura intamplare si ca oamenii sunt inclinati sa le mareasca insemnatatea. Cei care le-au trait insa au o parere opusa. Eu consider coincidentele ca un semn al soartei perceput de subconstient si care ne arata drumul adevarat in viata.

Semnele ne intorc pe drumul bun.

Foarte des, sub influenta unor circumstante exterioare si a ideilor proprii, oamenii se abat de la drumul prescris. Teoria coincidentelor arata ca prin intermediul unor serii de semne se incearca intoarcerea la drumul corect.

Profesorul Combs si-a pierdut la un moment dat slujba si mult timp nu a reusit sa isi gaseasca o alta pe specializarea lui. Atunci s-a gandit sa lucreze pentru un timp ca sofer de taxi. Avariile mult prea dese, apoi un client cu un pistol care i-a luat tot ceea ce castigase in ziua respectiva, betivii care voiau sa se ia la intrecere pe strada, toate acestea aveau loc cu o frecventa anormala. La un moment dat, sotia lui a suferit un accident, profesorul si-a parasit serviciul pentru a merge la spital si a fost concediat. La catva timp dupa aceasta insa, profesorul si-a gasit o noua slujba la o firma care avea nevoie de personal pe specializarea lui. Combs a marturisit mai apoi ca a experimentat pe propria piele teoria coincidentelor.

Alte coincidente

Iata un alt exemplu de coincidente. In anul 1939, pe o corabie americana mergea si un oarecare inginer. Cind s-au apropiat de locul unde s-a scufundat Titanicul, ceva i-a spus ca trebuie sa opreasca vasul. A reusit sa il convinga pe capitan sa faca acest lucru. Din intuneric a aparut atunci un aisberg gigantic. Vasul s-a lovit de el, dar nu s-a scufundat. Acest vas se numea Titanian.

In anul 1976, un ginecolog englez din Londra a asistat la o nastere de tripleti pentru a treia oara in practica sa de citiva ani. Numele de familie al acestui medic era Triplet!

Arthur Flegenheimer, un gangster de la inceputul secolului trecut, a ordonat omorarea unui tanar de 23 de ani, la data de 23 octombrie 1932, pe strada cu numarul 23 din New York. Gangsterul a fost si el ucis la 23 octombrie 1935 de catre Charlie Yorkmen, care fusese la inchisoare 23 de ani.

In ziarul New York Herald, la data de 26 noiembrie 1911 a fost publicata o stire potrivita careia la Greenberry Hill in Londra au fost spinzurati trei vinovati de uciderea lui Edmund Berry. Numele celor trei spinzurati erau Green, Berry si Hill.

Gemenii cu o viata identica

Gemenii James Louis si James Springer s-au nascut in Ohio, au crescut in familii diferite si 39 de ani nu s-au cunoscut. Cand s-au intalnit in anul 1979, s-a dovedit ca amandoi fusesera casatoriti cu sotii pe care le chema Linda, amandoi divortasera si aveau cate un baiat pe care il chema James Allan. Fara sa se cunoasca unul cu altul, isi petrecusera concediul in Florida in mod regulat, in una si aceeasi statiune. Amandoi devenisera politisti si aveau aceleasi hobby-uri.

Baietelul Roger Loser, de 4 ani, a fost salvat de la inec de o femeie pe nume Elise Blais. In anul 1974, cind avea 16 ani, in acelasi loc Roger a salvat de la inec un barbat care s-a dovedit a fi sotul lui Elise Blais.

La Detroit un micut a cazut de la etajul 14 al unei cladiri si a fost salvat de catre un trecator pe nume Joseph Figlok. Un an mai tarziu, in acelasi loc, un alt copil a cazut de la fereastra si a fost salvat de acelasi Joseph Figlok.

O chestiune de timp


Conceptele filosofilor, nevoia de exactitate absoluta a oamenilor de stiinta, dar si vointa de control si dominatie a capitalismului s-au tradus in cele din urma in angrenaje, roti dintate, oscilatii izocrone.

Timpul orologiului mecanic este o entitate destul de ciudata. Nu are nici o legatura cu felul in care oamenii simt timpul, cu perceptia psihica a scurgerii lucrurilor, cu timpul biologic, cu cel al ritmurilor diurne, lunare si anuale ale corpului, cu cel al cresterii si imbatranirii. Iar cu marele timp antic, marcat deciclurile astrale, intretine de-acum doar un raport teoretic: termeni precum zi, luna si an par tentative grosolane de a cataloga un timp facut din nano– si picosecunde. Istoria noului timp coincide cu istoria tehnologica, practica, productiva a instrumentului care in fapt a creat-o:ceasul mecanic. Timpul natural este timpul erelor geologice, timpul cosmic, timpul astronomic, iar acesta e probabil aspectul cel mai vizibil in toate culturile, in toate civilizatiile stravechi, chiar daca doar de relativ putina vreme se poate spune ca avem o perceptie realista asupra a ceea ce au fost timpurile naturii, care au precedat prezenta umana in istorie. La ora actuala, timpul s-a transformat intr-o expresie fundamentala a vietii sociale si nu coincide intotdeauna cu ceea ce inseamna el pentru fizicieni si astronomi. Fiecare societate, fiecare sistem social, tinde a-si construi propria temporalitate, o anumita cultura a timpului, care separa timpul concret, al vietii cotidiene, de timpul abstract si devine din ce in ce mai mult o constructie cu logica proprie: logica timpului liniar, a timpului cantitativ, a timpului omogen, a timpului abstract, a timpului matematicii si fizicii, a timpuluinewtonian, a timpului einsteinian. Lumea in care traim se misca in acord cu simbolurile mecanice si matematice ale orologiului. Acestea ne dicteaza miscarile si ne inhiba actiunile, transformand timpul dintr-un proces natural intr-o marfa, de cumparat si de vandut. Orologiul a reprezentat prima masinarie automatainvestita cu importanta publica si cu functie sociala. Fabricarea ceasornicelor a devenit in timp o industrie, gratie careia oamenii au putut castiga abilitatea tehnica necesara producerii complicatelor masinarii ale Revolutiei Industriale de mai tarziu. Ceasul a furnizat instrumentele cu care timpul – o categorie atat de evaziva si de enigmatica, incat nici un filosof nu a fost capabil pana in prezent sa-i determine natura – a putut fi masurat in mod concret, „tangibil“; in consecinta, timpul ca durata a inceput sa fie dispretuit, iar oamenii au inceput sa vorbeasca si sa gandeasca tot mai mult in termeni de „lungime“ a lui.

Ulterior, „Timpul inseamna bani“ a devenit unul dintre sloganurile-cheie ale ideologiei capitaliste si, treptat, oamenii au inceput si ei sa semene cu niste ceasuri, actionand cu o regularitate care nu mai avea nimic in comun cu ritmurile vitale ale unei fiinte a naturii. Religiasi morala secolului al XIX-lea au jucat si ele un rol important in aceasta transformare, proclamand drept pacat obiceiul de a pierde timpul. Mai apoi, introducerea pe scara larga a ceasului (1850) i-a „contaminat“ si pe aceia care pana atunci reactionasera cel mult la stimulul sirenei. La biserica sau la scoala, la birou sau in fabrica, punctualitatea a inceput sa fie socotita una dintre cele mai mari virtuti. La ora actuala, miscarea ceasului regleaza ritmul vietii tuturor. Oamenii au devenit sclavii conceptului de timp, fiind adesea tinuti sub teroare, precum Dr. Frankenstein, de catre monstrul pe care l-au inventat ei insisi. Timpul este o conventie acceptata si impartasita de toti. Este, in fapt, cea de-a patra dimensiune care, alaturi de cele trei ale spatiului, constituie sistemul de referinta in care obisnuim sa incadram intamplarile lumii fizice. Dar Timpul nu-i ofera omului nici o evidenta sesizabila: nimeni nu-l poate contempla din exterior si nici nu poate exercita vreun control asupra acestui flux inefabil, de nereprezentat in mod obiectiv, care este scurgerea timpului. in acelasi timp, omul este probabil singura fiinta vie in masura sa recunoasca timpul si, in consecinta, sa-l puna putin in ordine. Potrivit traditiei aristotelice, timpul nu este separabil de miscare, dar e imposibil de confundat cu miscarea. si atunci ce masuram de fapt cand pretindem ca masuram timpul? Greu de spus. Potrivit lui John Michon, un profesor emerit de psihologie cognitiva de la Leiden University, Olanda, in pofida faptului ca timpul a devenit „aproape o obsesie intelectuala“, societatea este in mod evident incapabila sa-l administreze. Timpul ii confrunta pe oameni simultan cu o enigma filosofica, un mister psihologic si o problema de logica. Nu-i de mirare atunci ca au fost exprimate dubii chiar asupra existentei lui, de cand umanitatea a inceput sa diferentieze „timpul“ de schimbarile vizibile si tangibile petrecute in lume. Unii au ajuns chiar la concluzia ca notiuni precum trecut, prezent si viitor sunt mai mult lingvistice decat reale si fizice. Teoreticianul neofreudian Jacques Lacan, de exemplu, considera ca experienta timpului nu ar fi in esenta decat un efect al limbajului. Ce este exact „timpul“? Oswald Spengler era de parere ca nimeni n-ar trebui sa detina dreptul de a intreba asa ceva. Iar fizicianul Richard Feynman declara in 1988: „Nici macar nu vreau sa aud aceasta intrebare. Este pur si simplu prea dificil sa ma gandesc la asa ceva.“ Paul Valéry(1960) s-a referit la „caderea“ speciei in timp ca la un semnal de alienare a naturii. „Printr-un soi de abuz, omul creeaza timpul“, scria el. Cel mai probabil, umanitatea a devenit constienta de faptul ca are amintiri si proiecte cu multa vreme inainte de a face o distinctie explicita intre trecut, prezent si viitor. in plus, comunitatile primitive, departe de a fi lipsite de ratiune, pot pune in evidenta modul in care functioneaza mintea umana la un nivel de rationalitate mai ridicat si mai complex decat cel regasit la oamenii civilizati. Notiunea de timp a constituit dintotdeauna unul dintre fundamentele speculatiei filosofico-stiintifice. Intrepatruns cu mitologia la primii ganditori greci, conceptul si-a gasit in opera lui Platon adevaratul sens: in DialoguriParmenides si mai ales in Timaios, se discuta pentru prima oara intr-o maniera extinsa si aprofundata despre originea timpului. Ulterior, dezbaterea filosofica se structureaza intr-un dualism care contrapune obiectivismul si subiectivismul timpului: pe de-o parte timpul „absolut“ al fizicii newtoniene, pe de alta parte cel al lui Kant. si in cultura occidentala a secolului XX, conceptul ontologic de timp se imparte intre doua scoli de gandire opuse: relativismul stiintific (Minkowski, Fitzgerald, Einstein) si subiectivismul umanist-filosofic (Bergson, Heidegger, Sartre). Unul dintre punctele cele mai importante in analiza filosofica a lui Bergson sta in opozitia dintre timp si durata. Timpul e abstract, durata e concreta (in esenta, nu se poate confunda forma cu materia). Timpul implica eternitatea: redus la forma abstracta a ordinii, timpul sta la originea tuturor adevarurilor eterne. A fost nevoie de o „revolutie“ in toata puterea cuvantului – Teoria evolutiei a lui Darwin – pentru ca problema Timpului sa se deplaseze in mod progresiv de pe versantul ontologic, pe cel psihologico-stiintific. Cu toate ca nu mai este gandit ca un cerc, Timpul isi redobandeste in filosofiile moderne latura inspaimantatoare pe care o avea in gandirea greaca si in cea indiana despre Eterna Reintoarcere, sustine Mircea Eliade in Sacrul si Profanul. „Timpul, desacralizat pentru totdeauna, se arata a fi o durata precara si evanescenta, la capatul careia se afla moartea.“

Asteptandu-l pe Godot

Daca, sub aspect sociologic, interesul cu privire la timp a ramas destul de scazut pana in anii ‘70, in literatura psihologica numarul studiilor asupra lui a inceput sa creasca rapid inca din 1930. Timpul este probabil lucrul cel mai dificil de definit din punct de vedere „psihologic“. Dar ce este Timpul, din acest punct de vedere? Ce este experienta Timpului? Ce este alienareaJohn Davies (1977) a definit trecerea timpului drept „un fenomen psihologic de origine misterioasa“, ajungand in 1983 la concluzia ca „secretul mintii va fi rezolvat doar atunci cand vom intelege secretul timpului“. Intrucat separau artificial individul de societate, in mod inevitabil unii psihologi si psihanalisti au intampinat dificultati enorme in studiul timpului. Cativa au ajuns totusi la niste intuitii partiale. Unii, de exemplu, au observat ca timpul nu este doar o abstractie, ci si o senzatie; Alfred Korzybski(1948) a facut un pas mai departe, declarand ca „timpul este o senzatie produsa de conditiile lumii…“. J.A. Arlow(1986) considera ca experienta timpului ar fi generata de anumite
exigente emotionale nesatisfacute si ca toti, pe parcursul vietii noastre, „il asteptam pe Godot“. In termeni freudieni, Edmund Bergler si Geza Roheim (1946) au interpretat trecerea timpului drept reprezentarea perioadelor de separare din frageda pruncie. „Calendarul este o materializare extrema a anxietatii provocate de despartirea de mama.“ invatarea conceptului de timp, fundamentala in procesul educational, este de o importanta esentiala pentru societate. Studiile lui Jean Piaget (1946, 1952) nu au fost in masura sa reveleze un simt innascut al timpului; dimpotriva, conceptul abstract de timp s-a dovedit unul deosebit de dificil de asimilat pentru copii. Nu este o notiune care poate fi dobandita in mod automat; nu exista o orientare spontana fata de timp. Milic Capek (1961) a numit timpul „o colosala si cronica halucinatie a mintii umane“. S-a spus ca doar putine experiente pot fi definite ca aflandu-se cu adevarat in afara timpului: orgasmulLSD-ul, „viata care ti se deruleaza in fata ochilor intr-un moment de pericol extrem“. Herbert Marcuse scria in 1955 ca atemporalitatea este modelul ideal al placerii. Pe de alta parte, trecerea timpului ne incurajeaza sa uitam ceea ce ni s-a intamplat. Este dusmanul erosului si aliatul ordinii si al represiunii. in 1920, Sigmund Freud stabilise deja ca procesele mentale ale inconstientului transcend timpul: „Timpul nu le schimba in nici un mod, iar ideea de timp nu le poate fi aplicata.“

Timpul fizicii

Stiinta secolului XX a revolutionat in profunzime conceptul de timp, generand o adevarata fractura intre limbajul stiintific si cel filosofic. Potrivit lui Isaac Newton (in Principia), timpul este independent de lucruri si evenimente, adica e absolut. Pentru Albert Einstein, dimpotriva, timpul este relativ, intrepatruns indisolubil cu spatiul, si depinde de sistemul de referinta. Einstein afirma: “Combinand timpul cu spatiul in asa fel incat nimic sa nu poata calatori mai repede decat lumina, masa este egala cu energia ; adica masa fiecarei particule care se misca cu o viteza asemanatoare celei a luminii tinde catre zero.” Transformarile spatiu-timppe care se bazeaza relativitatea lui Einstein sunt efectul pozitiei observatorului in raport cu viteza constanta a luminii in vid. Pentru observator, timpul este o variabila dependenta atat de miscare, cat si de campul gravitational in care se gaseste acesta. Nu exista asadar un trecut, un prezent si un viitor valabile pentru toti si in orice loc. Chiar si mai alunecos si eteric este conceptul de timp in fizica cuantica, fiind declinat tot mai mult la plural: de la timp la timpuri. De fapt, intreaga fizica – clasica, relativista si cuantica – neaga la unison faptul ca miscarea biologica ce duce de la nastere la moarte (si nu invers) ar avea vreo dimensiune “reala”; neaga pana la urma valoarea “sagetii timpului”. Incepand cu Ilya Prigogine, conceptului de “timp ireversibil” i se deschide o noua perspectiva, care incearca sa reapropie filosofia de stiinta. Potrivit lui Prigogine, timpul exista deja in stare latenta inainte de Big-Bang. El subliniaza ca veriga-lipsa pentru intelegerea ireversibilitatii timpului trebuie cautata in faptul ca in natura exista o unica scara temporala.

Imperiul Timpului

Ce sens are sa spui ca un tren ajunge la destinatie la o anumita ora? Einstein si-a pus aceasta intrebare in 1905, dar pentru a raspunde la ea nu erau suficiente cunostintele stiintifice ale epocii. Conform lui PeterGalison, profesor de istoria stiintei si fizica la Universitatea din Harvard si autor al cartii Ceasurile lui Einstein, hartile lui Poincaré: imperiile timpului, fizicianului german i-a venit ideea teoriei relativitatii in timp ce se ocupa de ceasurile elvetiene, ca angajat al Oficiului de Brevete din Berna. La acea vreme, problema timpului era departe de a fi fost rezolvata definitiv. Cum teoriile newtoniene asumate pana in acel moment de catre oamenii de stiinta promovau notiunea de timp absolut, care “curge” in mod uniform in intregul Univers, intre tari aparusera controverse cu privire la ora pe care lumea trebuia s-o adopte. Tema infierbanta de la astronomi, pana la filosofi si oameni de afaceri, ba existau chiar si voci care propuneau un timp unic pentru intreaga planeta, asa-numitul“timp cosmopolit”. Punand in discutie teoriile la moda, Einstein a hotarat ca, pentru a putea vorbi de masurari ale timpului in locuri diferite, ceasornicele respective trebuie sincronizate. Cum? Emitand semnale luminoase si luand in calcul timpul de care are nevoie fasciculul luminos pentru a calatori de la un orologiu la altul. Fizicianul a descoperit astfel ca timpul absolut nu exista; erau in realitate timpi diferiti, masurati de fiecare ceas in parte. Teoria relativitatii.

Ce sunt visele cu adevarat (partea 1)? Visele eterice sunt deosebite de visele corpului fizic



Noi avem sapte corpuri care se numesc: fizic, eteric, astral, mental,  spiritual, cosmic si nirvanic. Fiecare corp are propriul sau vis. Corpul  fizic este cunoscut in Occident sub numele de constient, corpul eteric  sub acela de inconstient, in timp ce corpul astral poarta numele de  inconstient colectiv.

Corpul fizic isi creaza propriile sale vise. Daca aveti stomacul deranjat,  acest fapt creaza un tip specific de vise; daca sunteti bolnavi, daca  aveti temperatura, acest fapt creaza de asemenea un tip specific de  vise. Un lucru este sigur: visul provine dintr-o disfunctionalitate. Daca  nu sunteti in apele voastre, daca sunteti bolnavi fizic, acest fapt creaza  o categorie specifica de vise; deci un vis de ordin fizic poate primi un  stimul din lumea exterioara. Sa presupunem ca dormiti. Daca  picioarele va sunt acoperite de un vesmant ud, incepeti sa visati Poate  veti visa ca treceti un rau. Daca aveti pusa o perna pe piept, incepeti sa visati ca o persoana este asezata deasupra voastra, sau ca a cazut pe voi o piatra. Iata cateva vise care au la baza lor corpul fizic.

Corpul eteric (al doilea corp) viseaza in felul sau. Acest tip de vis a suscitat numeroase confuzii in psihologia occidentala. Freud le-a interpretat in mod eronat, confundandu-le cu vise cauzate de dorinte reprimate. El a inteles in mod corect visele care isi au originea in dorintele reprimate, numai ca acestea fac parte din domeniul primului corp – al corpului fizic. Daca va reprimati dorintele fizice (daca postiti de exemplu), este posibil sa visati mici dejunuri. Sau daca va reprimati dorintele sexuale, este aproape sigur ca veti avea un vis erotic. Dar acest tip de vis apartine primului corp.

Corpul eteric nu a fost obiectul unei investigatii psihologice, visele care sunt legate de el fiind interpretate ca avandu-si originea in primul corp (corpul fizic). S-au creat astfel multe confuzii. Corpul eteric are posibilitatea de a calatori prin vise. El are posibilitatea sa paraseasca partea fizica a corpului. Daca vi le reamintiti, ele vor aparea ca vise, insa ele nu sunt vise similare cu cele ale corpului fizic. Corpul eteric poate parasi in timpul somnului invelisul fizic. Corpul vostru fizic este in pat, dar corpul vostru eteric il poate parasi si calatori in spatiu. El nu este limitat de spatiu; problema distantelor nu exista pentru el.

Cei care nu inteleg acest lucru, cei care nu recunosc existenta corpului eteric, vor interpreta aceasta posibilitate ca apartinand domeniului inconstient. Ei impart omul in constient si inconstient, spunand ca visele fiziologice sunt “constiente”, iar visele corpului eteric “inconstiente”. Ele nu sunt inconstiente. Ele sunt la fel de constiente ca si visele fiziologice, insa pe un alt plan. Daca deveniti constienti de corpul vostru eteric, visele care sunt legate de acesta vor deveni constiente.

Asa-numitele “viziuni spirituale” apartin corpului eteric; sunt vise eterice. Maestrii spirituali guru care se arata discipolilor lor nu fac nimic altceva decat calatorii eterice insa, cum noi nu am investigat decat un singur plan al existentei – cel fiziologic – aceste vise fie au primit o interpretare in conformitate cu limbajul lumii fizice, fie au fost refuzate, neglijate. Sau, in alte cazuri, au fost clarificate drept inconstiente.

Ce sunt visele cu adevarat (partea 2)? Visele corpului astral si ale corpului mental

Exista, de asemenea, vise astrale. Datorita lor, patrundeti in vietile      voastre anterioare. Ele sunt a treia dimensiune a visului. Se intampla  ca si intr-un vis obisnuit sa fie prezente partial corpurile eteric sau  astral. In acest caz visul este ceva confuz, o suprapunere, pe care nu  ajungeti sa o intelegeti. Corpurile voastre existand toate simultan,  unul din corpuri poate trece, poate patrunde partial intr-un altul. Prin  urmare, se intampla ca intr-un vis obisnuit sa intalnim fragmente  eterice sau astrale.

Cu primul corp (corpul fizic) nu puteti calatori nici in timp nici in  spatiu. Sunteti legat de starea voastra fizica si de ora (sa zicem ca este  zece seara). Corpul vostru fizic poate visa in aceasta dimensiune specifica de spatiu-timp, dar nu dincolo de ea. Cu corpul eteric puteti calatori in spatiu, dar nu si in timp. Puteti merge oriunde vreti, dar este tot ora zece seara. Pe plan astral (al treilea corp), puteti calatori nu numai in spatiu ci si in timp. Corpul astral poate trece peste bariera timpului, dar numai in directia trecutului, nu in aceea a viitorului. Corpul astral poate reveni la intreaga serie infinita a trecutului, de la amiba la om.

In psihologia jungiana, corpul astral este denumit inconstient colectiv. Este povestea individuala a vietilor voastre. Uneori ea patrunde in visele obisnuite, dar in cea mai mare parte a cazurilor starile sunt mai mult patologice. La o persoana alienata mintal, cele trei corpuri isi pierd caracteristicile ce le disting unul de celalalt. O asemenea persoana poate avea vise despre vietile anterioare, insa nimeni nu o va crede. Nu va crede nici macar ca insasi. Isi va spune ca nu era decat un vis. Acest tip de vis nu apartine planului fizic, ci planului astral. Iar visul astral are un sens profund. Cu precizarea ca visele corpului astral provin numai din trecut, nu si din viitor.

Al patrulea corp este numit mental. El poate calatori atat tn trecut cat si in viitor. In caz de pericol extrem, chiar si unei persoane obisnuite i se poate intampla sa aiba o scurta viziune a viitorului. Daca o persoana apropiata si iubita este pe punctul de a muri, mesajul va poate fi transmis printr-un vis obisnuit. Datorita faptului ca nu cunoasteti decat planul fizic, datorita faptului ca ignorati toate celelate posibilitati, mesajul va fi introdus intr-un vis obisnuit. Numai ca visul nu va fi prea clar. Din cauza barierelor pe care mesajul trebuie sa le treaca inainte de a se integra in starea voastra de vis obisnuita. Fiecare bariera elimina un element si il transforma in altceva.

Datorita faptului ca fiecare corp are propriile sale simboluri, in toate cazurile cand un vis va calatori de la un corp la altul, el va imprumuta simbolismul respectivului corp. De unde si confuzia care rezulta. Daca puteti visa in mod clar in cel de al patrulea corp – nu prin intermediul altui corp ci prin intermediul celui de al patrulea corp insusi – veti reusi sa calatoriti si in viitor. Dar numai in viitorul vostru. Aceste lucruri se intampla la nivelul individului – nu puteti inca patrunde in viitorul unei alte persoane.

Pentru corpul al patrulea trecutul se confunda cu prezentul, la fel ca si viitorul. Trecut, viitor si prezent formeaza un intreg. Totul devine un acum: un acum ce patrunde cu spatele in trecut, un acum ce patrunde cu fata in viitor. Nu mai exista nici trecut, nici viitor, insa timpul e inca prezent. Dar timpul, chiar si sub forma de “prezent”, este inca acel timp care trece. Trebuie sa va concentrati mai mult mintea, puteti vedea in directia trecutului, dar concentrandu-va mintea in aceasta directie. In acest caz, viitorul si prezentul sunt lasate de-o parte. Daca va concentrati asupra viitorului, celelalte doua dimensiuni ale timpului (trecutul si prezentul) se sterg. Vedeti trecutul, prezentul si viitorul, dar nu ca un intreg. In plus, nu distingeti decat propriile voastre vise individuale, visele care va apartin in calitate de individ.

Ce sunt visele cu adevarat (partea 3)? Visele corpului spiritual, corpului cosmic si corpului nirvanic



Al cincilea corp, corpul spiritual, transcende taramul individual si  taramul timpului. Sunteti acum in eternitate. Visele nu se mai refera la  voi in calitate de indivizi, ci se refera la constiinta intregului. Va este  dezvaluit intregul trecut al existentei in totalitatea ei; viitorul ramane  insa ascuns.

Toate miturile creatiei au fost create din al cincilea corp. Ele sunt  identice unele cu altele. Simbolurile se schimba, expunerile se modifica  putin, dar fie ca sunt crestine, hinduse, iudaice sau egiptene, miturile  creatiei (relatand felul in care lumea a fost creata, cum a fost adusa la  existenta) sunt paralele unele cu altele; ele contin un intreg curent de  similitudini. De exemplu, exista marturii similare despre marele potop  in Intreaga lume. Nu exista nicio marturie de ordin istoric. Totusi, marturia exista; si ea exista in al cincilea corp, in corpul spiritului. Al cincilea corp poate visa despre acest lucru.

Cu cat va cufundati mai mult in profunzimile interioare, cu atat va apropiati mai mult de realitate. Visele fiziologice nu au o realitate prea mare. Ele au realitatea lor proprie, dar nu sunt foarte reale. Visele eterice au o realitate mult mai mare, visele astrale au o realitate si mai mare, in timp ce visele mentale sunt aproximativ reale si, in final, in al cincilea corp, visele imbraca un caracter autentic real. Iata calea de cunoastere a realitatii. A-i da numele de vis nu este foarte adecvat, cu toate ca – dintr-un anumit puna de vedere – acesta va fi un vis in masura tn care realul nu este prezent in mod obiectiv. Ea are propria sa obiectivitate, insa se desfasoara in calitate de experienta subiectiva.

Doua persoane care au devenit constiente de al cincilea corp pot avea acelasi vis in acelasi timp. Pana la acest nivel acest lucru era imposibil. De obicei, visul in comun nu poate exista; din al cincilea corp insa, mai multe persoane pot avea, simultan, acelasi vis. Din aceasta cauza visele sunt, intr-un anumit fel, obiective. Avem posibilitatea de a compara insemnarile. In acest fel, un mare numar de persoane, care au visat in al cincilea corp, au ajuns sa cunoasca aceleasi mituri. Aceste mituri nu reprezinta creatia unor indivizi izolati. Ele au fost elaborate de anumite scoli, de anumite traditii aflate in colaborare unele cu altele.

Deci al cincilea tip de vis este mult mai real, intr-un anumit fel, celelalte patru sunt ireale in masura in care sunt individuale. Nimeni nu isi poate verifica experienta; nu exista nici un mijloc de a-i masura validitatea, de a sti daca ea este sau nu un produs al imaginatiei. O fantasma este o proiectie; un vis este ceva care nu are existenta ca atare, dar poate fi experimentat. Cu cat mergeti mai in profunzime, cu atat visele sunt mai putin fantasmagorice, cu atat sunt mai putin imaginare. Obiectivitatea lor, realitatea lor, autenticitatea lor este mai mare.

Toate conceptele teologice se nasc in al cincilea corp. Ele sunt exprimate in mod diferit, terminologia lor, conceptualizarea lor sunt diferite dar, in esenta lor, sunt identice. Sunt visele celui de al cincilea corp.

Prin corpul al saselea, corpul cosmic, atingeti limita ce se afla intre constient si inconstient, intre materie si spirit. Al saselea corp viseaza despre cosmos. Atingeti limita constientei, unde si inconstientul devine – la ramdul lui – constient. Totul este constient st viu. Chiar si ceea ce numim materie face parte din constiinta. In al saselea corp se realizeaza visele miturilor cosmice. Ati trecut dincolo de individual, ati trrecut dincolo de constient, ati trecut dincolo de timp si spatiu, dar limbajul este inca prezent. El arata ceva, el indica un lucru specific.

Teoriile despre Brahma, despre maya, teoriile unitatii, ale infinitului, toate au fost concepute prin al saselea tip de vis. Cei care au avut vise in dimensiunea cosmica au creat marile sisteme, marile religii. In al saselea corp visele sunt de ordinul fiintei si nu de ordinul ne-fiintei: ele sunt de ordinul existentei pozitive, nu de ordinul non-existentei. Ramane un anumit atasament fata de existenta, si – de asemenea -o teama de non-existenta. Materia si spiritul formeaza un intreg, o unitate; dar nu este si cazul existentei non-existentei, al fiintei si ne-fiintei. Ele raman separate. Aceasta este ultima limita ce trebuie trecuta.

Al saptelea corp, corpul nirvanic, trece frontiera pozitivului si face saltul in neant. El are propriile sale vise, vise ale non-existentei, vise ale neantului, vise ale vidului. Afirmatia a fost parasita, si nici negatia nu mai este o negatie; neantul nu insemna vacuitate totala. Mai exact, vacuitatea totala este si mai infinita. Pozitivul are – neaparat – limite, ci nu poate fi infinit. Numai negativul este lipsit de frontiere.

Deci, al saptelea corp are tipul sau propriu de vis. Formele si simbolurile ii lipsesc – nu mai exista decat absenta formei. Sunetele nu mai exista; exista doar o absenta a sunetelor: tacere absoluta. Aceste vise ale tacerii sunt o totalitate si ele sunt fara sfarsit.

Ce sunt visele cu adevarat (partea 4)? Diferentele intre visele celor 7 corpuri ale omului

Am prezentat in articolele anterioare, cum se prezinta cele sapte corpuri  si visele asociate fiecarui corp. Dar, cele sapte dimensiuni ale visului se pot transforma in obstacole in cunoasterea celor sapte tipuri de realitate.

Corpul fiziologic isi are propriul sau fel de a percepe realul si de a visa. Cand mancati, este un lucru real, dar cand visati ca mancati, aceasta nu mai este o realitate. Visul despre mancare inlocuieste actul de a manca. In consecinta, corpul fiziologic isi are propria sa realitate si propriul sau mod de a visa. Acestea sunt doua moduri de functionare diferite, si sunt foarte indepartate unul de celalalt. Cu cat va apropiati mai mult de centru (cu cat corpul in care va situati este superior), cu atat realitatea si visul sunt mai apropiate una de alta. Deci, din punctul de vedere al corpului fizic, visul este foarte indepartat de realitate. Distanta care le separa este mare. Visele nu sunt decat fantasme.

Aceasta distanta este deja redusa in corpul eteric. Realul si visul sunt mai aproape unul de altul, astfel incat a face distinctie intre ele devine dificil, dar inca posibil; in cazul in care calatoria voastra eterica este autentica, ea va apare atunci cand sunteti in stare de veghe. Daca nu este decat un vis, ea se va realiza in timp ce dormiti. Pentru a cunoaste diferenta, trebuie sa fiti constienti de corpul vostru eteric.

In al treilea corp, in corpul astral, este si mai dificil sa deosebim visul de realitate, in masura in care diferenta intre cele doua s-a micsorat si mai mult. Cand stiti cu adevarat ce este corpul astral, fata de cazul in care cunoasteti doar visul astral, depasiti teama de moarte. Incepand cu acest nivel, sunteti siguri de propria voastra nemurire. Pe cand, in cazul in care cunoasterea voastra astrala este doar de domeniul visului si nu reala, ramaneti paralizati de teama de moarte. Modalitatea de distingere, criteriul, sunt reprezentate de teama de moarte.

Cei care cred ca sufletul este nemuritor si isi repeta neincetat acest lucru, pentru a se convinge de el, nu sunt in masura sa faca diferenta intre realitatea corpului astral si visul astral. Nu este vorba aici de faptul de a crede in nemurire, ci de a sti ce este nemurirea. Numai ca, inainte de realizarea acestei cunoasteri, trebuie sa ne indoim in privinta ei, sa ne mentinem in incertitudine. Este singurul mod de a sti daca este vorba de o cunoastere a nemuririi, sau este vorba doar despre o proiectie. Daca voi credeti ca sufletul este nemuritor, credinta voastra poate patrunde in lumea astrala. In acest caz visati, dar nu va fi nimic mai mult decat un vis. Pe cand, daca nu aveti nici o parere referitoare la acest subiect, daca nu exista in voi decat o sete de a cunoaste, de a descoperi – fara sa stiti ce cautati, nici cea ce veti gasi, fara sa cultivati idei preconcepute sau prejudecati – daca intreprindeti cautarea voastra cu o minte libera, veti sti sa faceti diferenta. Deci, cei care cred in nemurirea sufletului, in vietile anterioare, cei care le accepta pe baza de credinta, risca sa nu o cunoasca decat visul din planul astral si nu realitatea sa.

In al patrulea corp, corpul mental, visul si realitatea devin vecine. Asemanarea lor este atat de mare, incat aveti toate sansele sa le confundati. Visele din corpul mental pot fi la fel de reale ca si realitatea. Exista chiar metode care fac posibila crearea lor: metode yoghine, tantrice si altele. Cei care postesc, care traiesc in singuratate sau in intuneric, experimenteaza acest tip de vis, visul mental. El va fi la fel de real ca si realitatea care ii inconjoara.

In al patrulea corp, mentalul este total creator; el nu mai este delimitat de lumea obiectiva, nici de limitele materiei. El poate crea in deplina libertate. Poetii, pictorii traiesc – cu totii – in al patrulea tip de vis; orice realizare artistica isi are originea in acest tip de vis. Cei care isi extrag visele din regiunea a patra pot deveni mari artisti, fapt care nu se intampla cu cei care o cunosc. In al patrulea corp este necesar sa fim constienti de toate tipurile de creatie mentala; nu trebuie facuta nicio proiectie,  deoarece, in caz contrar, proiectia se va realiza; nu trebuie cultivata nicio dorinta, in caz contrar, exista o mare posibilitate ca aceasta sa se realizeze. Si nu doar in mod interior; ea se poate implini si in mod exterior.

In al patrulea corp mentalul este atat de puternic, atat de transparent; acest corp fiind ultimul spatiu al mentalului. Dincolo de el incepe non-mentalul. Al patrulea corp este sursa originara a mentalului; din el se pot realiza toate creatiile. Trebuie sa vegheati neincetat pentru a nu intretine in mintea voastra dorinte, imaginatii, imagini (inclusiv cele ale unui zeu sau ale unui guru), in caz contrar ele se vor realiza. Iar voi veti fi creatorul lor! Viziunile sunt atat de frumoase incat dorim sa le cream.

Daca sunteti constienti in interiorul celui de al patrulea corp, daca nu sunteti decat martor, veti cunoaste realul. Daca nu, ramaneti in vis; iar realitatea nu este deloc comparabila cu visele pe care le traiti. Ele va vor da extazul, dar un extaz de vis. Trebuie sa fiti constienti de extaz, de beatitudine si chiar de imagini, oricare ar fi felul lor. Imediat ce apare o imagine, al patrulea corp se abandoneaza visului. O imagine cheama alta imagine, iar voi ramaneti prizonierii visului.

Singura modalitate de a evita al patrulea tip de vis este aceea de a fi martor. Pozitia de martor diferentiaza starile, deoarece in vis are loc o identificare, in ceea ce priveste corpul al patrulea, identificarea este o forma de vis. Calea care va duce spre realitate in acest corp se bazeaza pe faptul de a fi constient si pe aceia de a fi martor.

In al cincilea corp, corpul spiritual, visul si realitatea formeaza un intreg. Orice fel de dualitate a disparut. Nu se mai pune problema constientei: daca nu sunteti constienti, atunci sunteti constienti de neconstienta voastra. In acest stadiu, visul nu este altceva decat o oglindire a realului: exista diferenta, dar nu deosebire. Daca ma privesc intr-o oglinda, nu exista nicio deosebire intre mine si imaginea reflectata; exista insa o diferenta. Eu sunt real, in timp ce imaginea reflectata nu este. Daca se foloseste de concepte, al cincilea corp va avea iluzia ca se cunoaste, in masura

in care el se vede reflectat in oglinda. El se cunoaste ca efect, nu in calitatea sa proprie, ci in aceea de imagine reflectata. Diferenta este prezenta, diferenta care dintr-un anumit punct de vedere – este periculoasa. Riscati sa va multumiti cu o imagine reflectata si, ca urmare, sa confundati imaginea din oglinda cu realitatea. Daca se intampla asa, pericolul nu se situeaza la nivelul celui de al cincilea corp, ci la nivelul celui de al saselea corp. Daca nu va cunoasteti decat ca o imagine reflectata in oglinda, va este imposibil sa treceti frontiera ce separa al cincilea corp de al saselea corp. De fapt, nicio frontiera nu poate fi trecuta prin traversarea unei oglinzi. Astfel, se intampla sa nu transcendem cel de al cincilea corp. Este cazul celor care pretind ca exista un numar infinit de suflete, fiecare avand o personalitate proprie. Ei se cunosc pe ei insisi, dar aceasta cunoastere a fost dobandita prin intermediul unei oglinzi; ea nu este imediata, ea nu este directa.

Cum sa distingem daca visam in al cincilea corp sau traim realitatea? Singura modalitate este de a renunta la toate tipurile de scripturi si filozofii. Nu trebuie sa mai avem un guru, pentru ca – in caz contrar – acesta va juca rolul unei oglinzi. De acum trebuie sa ramaneti cu totul singuri. Nimeni nu va mai poate ghida; daca exista un ghid, el va juca rolul unei oglinzi. De acum inainte solitudinea este completa si totala. Nu va simtiti izolat, ci singur. Izolarea exista in raport cu altii, in timp ce solitudinea exista in raport cu sine.

Iin al cincilea corp, cuvantul care ar putea descrie situatia este acela de meditatie. El insemna a fi perfect singur, liber de orice proces mental. Inseamna a fi fara mental. In prezenta oricarui tip de mental, acesta devine o oglinda care va reflecta. Trebuie sa fiti un non-mental, in afara oricarui proces de gandire si contemplare.

In al saselea corp, corpul cosmic, nu mai exista oglinda. Nu mai ramane decat cosmicul. Voi insiva ati disparut. Voi nu mai sunteti, entitatea de vis nu mai este. Dar visul poate persista si in absenta entitatii care viseaza. In acest caz, visul seamana cu realul autentic. Nu mai exista mental, nu mai exista entitate care gandeste si tot ceea este cunoscut, exista efectiv. Ceea ce este devine propria voastra cunoastere. Intalniti miturile creatiei: ele trec pe langa voi. Voi nu mai sunteti: lucrurile nu fac altceva decat sa treaca pe langa voi. Entitatea care gandeste a disparut, entitatea care viseaza a disparut. Numai ca, un mental care nu mai este, inca este. Un mental distrus continua sa fie, nu sub o forma individuala, ci in calitate de totalitate cosmica. Voi nu mai sunteti, dar Brahma (Dumnezeu, în concepţia hindusă) este. De aceea se spune ca intregul univers nu este decat un vis al lui Brahma. Intregul nostru univers este un vis, este maya. Nu un vis individual, ci un vis provenit din totalitate, din intreg. Voi nu mai sunteti, dar totalitatea, intregul viseaza.

Singurul lucru pe care trebuie sa-l stim la acest nivel este daca visul este pozitiv sau negativ. Daca este pozitiv, este o iluzie, un vis, in sensul in care-in ultima instanta-numai negativul poate exista. Cand toate lucrurile fac parte din domeniul ne-formal, cand toate lucrurile s-au intors la sursa lor originara, totul este si nu este, simultan. Pozitivul este singurul clement care ramane. Trebuie realizata transcenderea lut. Deci daca pozitivul dispare in al saselea corp, ajungeti in al saptelea. Realitatea celui de al saselea corp va aduce in pragul celui de al saptelea. Daca nu mai ramane nimic pozitiv (nici mit, nici imagine), aceasta insemna ca visul a incetat sa mai existe- in acest caz, nu mai exista decat ceea ce este; totul este numai existenta. Lumea obiectiva a disparut; nu mai ramane decat sursa.

In al saptelea corp, corpul nirvanic, nu mai exista nici vis nici realitate. Realitatea nu se poate discerne decat atata timp cat visul exista. Cand visul devine imposibil, nu mai exista nici real, nici iluzie. In consecinta, al saptelea corp reprezinta centrul, in care realitatea si visul se confunda. Nimic nu le diferentiaza. Fie ca visati despre vacuitate, fie o cunoasteti. In ambele cazuri insa, este vorba de aceeasi vacuitate. Daca va visez, este o iluzie. Daca va vad, este o realitate. Dar intre faptul de a visa despre absenta voastra sau acela de a constata absenta voastra, nu este nicio diferenta. Un vis despre absenta este identic cu absenta in sine. Nu exista o diferenta reala decat in termeni pozitivi. Astfel, de la primul corp pana la al saselea exista o diferenta. Cum in al saptelea corp nu ramane decat vacuitatea, chiar si samanta a disparut.

What the bleep do we know!?

Succesul filmului What the Bleep Do We Know!? a fost doar începutul calatoriei. Multi români au vazut deja acest film, desi în mod oficial el nu exista în România. Modul în care a circulat („underground”) graieste el însusi despre setea de cunoastere a românului, dar si despre cât de mult era asteptat un asemenea film.

Este un film care zguduie din temelii perceptia si atitudinea umana, un film care a creat fani printre toate nivelurile de receptare, inteligenta si cunoastere. Documentarul ridica probleme foarte interesante: perceptia asupra realitatii (explicabila cu ajutorul fizicii cuantice), asupra timpului si spatiului, relatia cu divinitatea etc…

Pentru a putea viziona documentarul click aici.

WHAT THE BLEEP!? – Down The Rabbit Hole – Ce Naiba Stim?! – Coborând în Vizuina Iepurelui

Ce stim noi cu adevarat? In continuare veti putea urmari un documentar revolutionar despre fizica cuantica si implicatiile descoperirilor din acest domeniu in spiritualitate.

Cercetarile stiintei demonstreaza spiritualitatea? De ce suntem aici, cum gandim, ce sunt emotiile, ce este realitatea, ce este Dumnezeu, ce este sufletul… sunt cateva din Marile Intrebari pe care autorii acestui documentar ni le adreseaza. ”

What the Bleep – Down the Rabbit Hole contine o stiinta uluitoare. Cu ajutorul a mai mult de o duzina de oameni de stiinta, cercetatori renumiti si teoreticieni, pornesti într-o calatorie având pe nas ochelarii fizicii cuantice; pornesti într-un univers care este mai bizar si mai viu decât ne-am imaginat vreodata. Apoi, esti dus mai departe, la marginea exterioara a granitei cunoasterii noastre stiintifice despre constiinta, perceptie, chimia corpului si structura creierului. Din ce este facut gândul? Din ce este facuta realitatea? Si, cel mai important, cum poate schimba un gând natura realitatii?

Aceasta stiinta ne conduce nu doar în lumea materiala, ci într-un tarâm profund al spiritualitatii. Daca observatia afecteaza rezultatul, atunci noi nu doar facem parte din univers, ci suntem participanti în el. Daca gândurile sunt mai mult decât intersectii electrice neuronale întâmplatoare, atunci constiinta este mai mult decât un accident anatomic. Exista o putere mai mare, dar este cu adevarat acolo, în afara noastra? Unde este linia de demarcatie dintre acolo, afara si aici, înauntru? „.

VEZI FILMUL AICI:

(cu subtitrare în limba română, în premieră pe ţară complet)

PRIMA PARTE:

A II-A PARTE:

Diversitatea experientei stiintifice- O viziune personala asupra cautarii lui Dumnezeu

Pentru orice om este important sa stie cine este si de ce se afla aici. “Istoria noastra este in mare parte o lupta pe viata si pe moarte intre mituri inadecvate”.

Pentru orice om este important sa stie cine este si de ce se afla aici. Din acest punct de vedere, spune autorul, obiectivele stiintei si religiei sunt apropiate, daca nu chiar identice. Dar succesul nostru ca specie, sustine el, se datoreaza inteligentei, cunoasterii si nu emotiilor. De asta,pentru Carl Sagan, doctrina religiei -“Crede si nu cerceta”- contravine insasi esentei umane, care este definita ca specie si isi datoreaza progresul,curiozitatii.

Pentru a afla cine suntem trebuie sa intelegem mai intai unde si in ce moment ne aflam:

Traim intr-un  Univers unde  intunericul este preponderent, lumina fiind o raritate. Rarele surse de lumina le constituie stelele, iar stelele, o mare de lumi din care lumea in care traim este o parte insignifianta. Doar in galaxia noastra,Calea Lactee, exista cateva sute de milioane de stele, din care Soarele este doar una, iar numarul galaxiilor din Univers este mai mare decat numarul stelelor din Calea Lactee ( se presupune ca numarul total al stelelor ar fi 1 urmat de 23 de zerouri!). Acest numar imens de lumi nu a fost luat in calcul, nici macar superficial, de nicio religie. Multe religii isi reprezinta zeii prin statui foarte inalte sau constructii marete in ideea de a ne face sa ne simtim neinsemnati,cand, o simpla contemplare a cerului ar fi suficienta pentru a ne da un sentiment de evlavie. Dar evlavie fata de ce?

Dinamica astronomica, evolutia lumilor nu ne duc catre o concluzie teologica particulara: desi exista o multitudine de lumi in Univers, acestea se nasc si mor, ca si noi, oamenii; Planetele, stelele cunosc stadii de evolutie si cu toate sunt supuse sfarsitului, ori asta este un punct de vedere diferit de conceptul traditional al unei Divinitati care ar trebui sa asigure bunastarea fapturilor sale. De ce trebuie sa creeze Dumnezeu fapturi pe care sa le confrunte apoi cu teama de moarte? De ce nu creeaza fapturi fericite si nemuritoare ca El? De ce este zeul unei lumi atat de mici? «  De ce Atotputernicul, stapan peste milioane de lumi la fel de dependente de el, ar fi lasat grija fata de ele deoparte si a venit sa moara  in lumea noastra deoarece, se spune, un barbat si o femeie au muscat dintr-un mar ? »

Mai mult decat atat, odata cu progresul stiintei s-au petrecut o serie de atacuri la adresa vanitatii umane :

  • Nu suntem centrul Universului – Pamantul se afla intr-o galaxie indepartata, nesemnificativa ; nu se afla nici macar in centrul sistemului sau solar, iar steaua sa Soarele, nu se invarte in jurul lui, ci invers ( aceasta idee fusese postulata inca din sec 15, de catre Copernicus, dar a fost acceptata ca adevar abia in 1920, din cauza impotrivirii opresive a Bisericii)
  • Pamantul este mult mai batran decat ne asteptam ( conform Bibliei ar fi trebuit sa aiba aprox 6000 de ani, creationistii inca sustin acest lucru) Dar,conform dovezilor geologice si paleontologice, Pamantul are 4 500 milioane de ani, iar rasele umane abia cateva milioane –adica noi reprezentam o miime din istoria Pamantului . Cu cat varsta Pamantului ar fi mai mica cu atat rolul omului in istoria Pamantului ar fi fost mai mare- dar iata ca am fost retrogradati de la o pozitie centrala (cum sustine Biblia) la un incidentala.
  • Evolutia insasi este o descoperire care a contrazis doctrinele teologice, pentru ca astfel am aflat ca nu am fost instalati aici intr-un mod deosebit,diferit de cel al celorlalte plante si animale. Mai mult decat atat, toate trasaturile pe care noi le-am dezvoltat prin evolutie sunt unice : de ce avem 10 degete? Pentu ca intamplarea a facut sa evoluam dintr-un peste devonian care avea 10 falange si nu 12, 5 sau alt numar. Aceasta evolutie nu poate fi la fel pentru eventualele alte vieti din Univers. Aceasta descoperire l-a facut pe Arthur C. Clarke sa afirme ca doctrina crestina, a omului facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este ca o bomba cu efect intarziat asezata la temelia crestinismului si programata sa explodeze daca vor fi descoperite creaturi inteligente pe alte planete.

Toate aceste teorii neaga valoarea de adevar a Bibliei ( de altfel autorul arata ca si scrierile sfinte ale celorlalte religii pot fi demontate cu usurinta). Dar bineinteles, asta nu neaga existenta unei puteri divine . Daca numim “ Dumnezeu”  suma totala a legilor fizicii, adica existenta legilor naturii, asa cum sustineau Einstein sau Spinoza, atunci toti suntem credinciosi. Daca numim Dumnezeu o forta superioara care ne-a creat, atunci se nasc nesfarsite intrebari:

  • Cine l-a creat pe Dumnezeu, sau de unde vine?
  • Exista in fapt o aparitie reala la care oamenii sa fi fost martori ? este ciudat ca aparitiile si viziunile divine apar in functie de specificul local: de ce nu apare  Fecioara Maria in viziuni ale popoarelor din Orient, de ce nu apar zeii hindusi in viziuni ale europenilor ?
  • Cine este mai batran ? Dumnezeu sau Universul ? A existat Universul dintotdeauna sau a fost creat la un moment dat ? Exista o parere unanima ca Universul s-a format acum 13 mld de ani, in urma unei explozii. Si atunci ce s-a intamplat inainte de asta? Universul a fost creat de Dumnezeu, sau pur si simplu traim intr-un Univers oscilant, care este supus la expansiuni si contractii ? Sau exista un numar infinit de Universuri care se nasc si mor..
  • De ce in nicio carte sfanta nu apar informatii despre Univers, ci doar despre Pamant? Daca ar fi fost revelatii divine s-ar fi referit la Dumnezeu ca stapan al Universului si nu doar al unei mici Planete, singura cunoscuta in vechime.
  • Urmeaza apoi argumentele morale : de ce in toate cazurile, in istoria omenirii,este necesar ca Dumnezeu sa intervina in problemelor oamenilor, asa cum presupun toate religiile?De ce exista o lista intreaga de lucruri pe care Dumnezeu le pretinde oamenilor sa le faca si nu face EL totul bine de la inceput?

Indiferent de intrebari si de raspunsurile teologilor- deloc convingatoare pentru un om de inteligenta si eruditia lui Sagan (el demonteaza in carte toate argumentele )- nimeni nu neaga rolul pozitiv pe care religia l-a jucat sau a incercat sa-l joace de-a lungul secolelor . Dar si aici se nasc alte intrebari: are cu adevarat religia un rol in a-i face pe oameni mai buni, sau este doar o intentie buna dar ignorata atunci cand exista alte interese? Autorul isi incheie pledoaria cu punerea in discutie a altui dicton religios: “Iubeste-ti dusmanii” . Acest dicton nu s-a nascut la crestini, el exista si la iudei si la budhisti,cu cateva secole inainte de Isus. Dar din pacate nu este respectat de niciuna din natiunile care jura cu mana pe Biblie, sau sunt mandre de traditiilor lor crestine, iudaice sau budhiste; eternele razboaie, cursele inarmarilor, acum mai periculoase ca niciodata, o demonstreaza. Si este pacat,spune Sagan, ca specia cea mai inteligenta de pe Pamant sa dispara, pentru ca am inventat mijloacele de sinucidere si nu avem nicio arma reala de lupta impotriva lor – iar religia ar putea fi una. Orice specie de pe acest Pamant este condamnata la disparitie, dar in milioane de ani. Ar fi tragic ca specia umana, singura care se crede privilegiata si nemuritoare, sa dispara in doar un milion de ani, pentru ca nu a avut intelepciunea si nu a gasit mijloacele sa lupte.

Reclame

8 responses

  1. Totusi trebuie sa luam in seama forta lui Dumnezeu de a creea de a face sa fie si nu aceste pareri stiintifice care se schimba de la un an la altul.
    Si pe om cine l-a facut??(lasam la o parte teoria evolutiei, e depasita)

    09/02/2010 la 12:23

  2. Evident ca nu suntem numa noi ctred ca sunt miloane de specii extrateresti. cum am putia sa fim nu noi pacat ca nu vrem sa vedm si sa auzim despre aceste lucru. eu cred in dumnezeu dar nu in modul in care cred tota lumia, nu vreau sa spun cum caci nu vreau sa ma injura lumia dar cred ca atuncea cand va veni isus va veni cu o nava ptruca tot ce nu e de pe lumea asta e extraterestru.

    10/25/2010 la 2:28

  3. Foarte interesant. Nu am citit tot, dar revin…

    11/18/2010 la 1:54

  4. Nextlevel

    D-zeu e suma a tot ce se vede si nu se vede. D-zeu e om, animal, insecta, carte, tablou, farfurie etc. D-zeu exista, pt ca noi credem ca exista, si nu exista, pt ca noi nu credem ca exista. D-zeu traieste prin noi si moare o data cu noi. D-zeu e emotia aceea stinghera dintr-un cotlon uitat al mintii care ne spune ca suntem speciali. D-zeu e si acea vocea rationala care ne spune ca nu suntem speciali, ca suntem normali. D-zeu se afla la mijlocul unei vai inconjurate de munti, dar se afla si in tipatul al carui ecou strabate acea vale. Era o poveste mai veche care spunea despre un om care se intreba mereu de ce exista oameni amarati, saraci, bolnavi, si de ce D-zeu nu-i ajuta. In vis, i se arata D-zeu si ii rasp: Pentru asta te-am creat pe tine. Deci, fac ceva 🙂 D-zeu e energie, materie, molecula, atom, golul care se afla in interiorul atomului(99,99999%). D-zeu e totul si de aceea nu avem perceptia lui, pt ca, daca e totul si nu exista o forta opusa lui, cum putem aprecia „totul”? Cand esti un atom in interiorul unei pietre si vine cineva si iti spune ca in afara pietrei exista si alti atomi, o sa spui ca e nebun. Nu poti intelege decat ca lumea ta e piatra. Piatra e mentinuta, nu de un atom, ci de toti atomii care o compun. Toti conlucreaza pt senzatia de soliditate a pietrei. D-zeu e piatra, atomii ei, dar si locul in care se afla piatra, precum si restul pietrelor din acel loc. Oamenii sunt atomii care nu inteleg ca trebuie sa conclucreze pt a mentine piatra, asa ca, piatra incepe sa se distruga. Gata, am terminat 🙂 Va urez inspiratie in alegerea cailor vietii. Orice cale are un nr infinit de posibilitati. Aveti un infinit de alegeri 🙂 Nu va limitati la una 🙂

    12/25/2010 la 15:54

  5. dianaelenastan

    Sunt de parere ca omul e un extraterestru, dar extraterestrul nu e doar om. Avem in minte raspunsuri si intrebari,dar cand le punem in balanta vedem ca intrebarile depaseste cu mult raspunsurile. 90% din raspunsuri se transforma in intrebari, ori sunt unele gresite, niste conceptii total neadecvate si ridicole. Dintre aceste raspunsuri (la toate ma refer acum) 80% vin de la cei din jurul nostru, si de aceea de cele mai multe ori se transforma in intrebari, ori sunt unele gresite.” Dar intrebarile?” posibil asta ganditi acum. Intrebarile dragii mei, sunt infinite. Exista intrebari ce inca nu ni le-am pus, dar totusi exista. Omul e un atom in acest multi-univers; omul e un animal pe langa ceilalti extraterestri; omul e o creatia a universului; universul e….ce e? Vedeti?! Nu stim decat 0,001 % din tot ce exista in lumea asta. Restul sunt intrebari. Nici acelea puse prea bine.

    07/19/2011 la 16:05

  6. Johnc274

    An interesting dialogue is value comment. I feel that it is best to write extra on this subject, it won’t be a taboo subject but generally persons are not sufficient to speak on such topics. To the next. Cheers bbfeedfcgkfe

    05/07/2014 la 12:13

  7. Johnk213

    Wow! This could be one particular of the most useful blogs We’ve ever arrive across on this subject. Actually Excellent. I’m also an expert in this topic so I can understand your hard work. efcbadeeadka

    08/02/2014 la 22:04

  8. bmarius

    o gramada de date, scrise fara rost. problemele sunt din domenii vaste si la oricare din
    intrebari nu poate fi dat un raspuns cert.

    12/16/2014 la 22:59

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s